MASCA, UN ACCESORIU VESTIMENTAR OBLIGATORIU PENTRU ELEVI ȘI PROFESORI

Copiii, de la vârstele cele mai fragede, pot fi obligați să se spele pe dinți, să se încalțe, să-și lege șireturile și să nu se joace cu prizele. În același mod, pot fi educați să-și pună masca peste nas, gură și bărbie!

Ceea ce se știe sigur despre noul coronavirus este că are un grad mare de contagiozitate și că, în principal, se transmite pe cale aeriană, în mod secundar - prin atingerea unor suprafețe recent contaminate. Astfel, în mod preventiv, s-au emis cele trei “reguli de aur”: purtarea măștii, spălarea mâinilor și păstrarea distanței între persoane.

Masca pare să fie mărul discordiei la nivel global. Popoarele asiatice sunt obișnuite să poarte masca de la vârsta de doi sau trei ani, pentru a se proteja împotriva poluării, frigului și vântului, dar și a diferitelor infecții cu transmitere aeriană. Nu poartă măști chirurgicale, ci măști textile, viu colorate, comercializate de vânzătorii ambulanți, pentru a fi cumpărate rapid și utilizate, fără a aștepta fonduri guvernamentale și legi speciale.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă, astfel: copiii cu vârsta de 12 ani și peste vor purta mască, la fel ca adulții, cei între 6 și 11 ani - ținând cont de anumite considerente, inclusiv de faptul că pot avea nevoie de asistență din partea unui adult, în purtarea măștii, iar copiii sub cinci ani nu trebuie să poarte mască.

În România, elevii de toate vârstele, precum și întregul personal al unităților de învățământ trebuie să poarte masca în incinta școlii, pe holuri, la ore și în pauze - dacă rămân în clasă -, dar și în curtea școlii, dacă distanța dintre elevi este de sub un metru. Preșcolarii au derogare!

OMS nu recomandă purtarea vizierelor ca substituenți, acestea putând doar să suplimenteze protecția oferită de mască. Vizierele și/sau ochelarii de protecție sunt dispozitive destinate protecției conjunctivelor de atacul SARS-CoV-2, ele neputând proteja corespunzător mucoasele căilor aeriene, deoarece nu se mulează pe față. Viziera, la fel ca alte dispozitive din plexiglas, protejează mecanic, nereținând aerosolii, ci doar particulele mari.

Deși par transparente, se zgârie și devin mate foarte ușor, în procesul de curățare și dezinfectare se aburesc și vor îngreuna vederea celor care le poartă timp îndelungat.

Nu s-au făcut încă studii pentru a se demonstra cine sunt cei mai înverșunați împotriva purtării măștii: părinții sau copiii? Meseria de părinte responsabil nu este deloc ușoară, iar pandemia de Covid-19 le-a pus la încercare abilitățile tuturor părinților. Au fost nevoiți să petreacă mai mult timp alături de copiii lor, să cocheteze cu pedagogia, psihologia, cu limbile străine, divertismentul, comunicarea, sportul și gătitul, să prețuiască mai mult munca dascălilor și a tuturor celor care, în condiții de normalitate, contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Pe lângă toate acestea, cumulate cu trecerea în “șomaj tehnic” a bunicilor - persoane cu risc crescut de îmbolnăvire, iată că a apărut și “masca”, de parcă toate celelalte nu ar fi de-ajuns! Într-un mod atractiv și pe înțelesul lor, mai în joacă, mai în serios, în funcție de vârstă, părinții ar fi trebuit să le explice, deja, în aceste șase luni de pandemie, că, purtând o mască, vor putea rămâne sănătoși, și ei, și părinții, bunicii, profesorii, dar și prietenii lor de joacă. Copiii, în general, copiază atitudini și acțiuni, dorind să poarte și ei masca, dacă cei din jurul lor o poartă. Nu trebuie să fie măști profesionale medicale: ei pot purta și măști textile, preferabil din bumbac, adecvate vârstei din punct de vedere al culorii, modelului, croielii și dimensiunilor, din două straturi și cu filtru de unică folosință, sau din trei straturi. Acestea pot fi achiziționate din comerț, dar se pot confecționa și la domiciliu, chiar împreună cu cel mic, care poate alege singur imprimeul materialului, ceea ce va crește aderența la purtare și va transforma acel obiect foarte important într-un accesoriu vestimentar. Măștile textile pot fi spălate și dezinfectate prin aplicarea fierului de călcat, putând fi refolosite, spre deosebire de cele medicinale, de unică folosință.

COVID-19 a fost considerată o boală a adultului. Au fost raportate și cazuri de copii simptomatici, dar puține, și, în general, forme severe. Ei pot fi asimptomatici, deci, considerați “copii sănătoși”, în timp ce răspândesc virusul în liniște - fără tuse, strănut sau dispnee. De aceea, triajul epidemiologic pe criterii de febră sau alte simptome evidente, adesea este ineficient. Copiii ar trebui testați prioritar, prin teste specifice pentru noul coronavirus, ceea ce, până în prezent, la nivel mondial, nu a reprezentat o prioritate la testare, rolul copiilor de vectori de transmitere a bolii fiind subestimat. Așadar, ce ne rămâne? Să limităm răspândirea bolii, antrenându-i, acasă, pe copii, să-și pună masca, să o poarte zilnic, crescând progresiv perioada de timp, astfel încât să devină obișnuință, “uitând” chiar că o poartă atunci când sunt implicați în diferite activități.

Pandemia nu se va sfârși prea repede! Câteva măști de unică folosință, primite în dar de copiii nevoiași, nu vor acoperi necesarul pentru prevenție. E nevoie de educație, de răbdare, de perseverență și de conștientizare. Iar masca nu este un accesoriu vestimentar doar pentru elevi! Și cadrele didactice trebuie să poarte mască, din minimum trei considerente: reprezintă un exemplu pentru elevi, îi protejează și se protejează pe ei înșiși.

...În “iepoca de aur”, copiii umblau “cu cheia la gât”. Din păcate, vom fi obligați, cu mic, cu mare, să umblăm “cu masca pe figură” - cu stoicism, răbdare și înțelegere -, încă cel puțin doi-trei ani... (sursa foto - lifespan.org)

 

Lasă un comentariu