Un călugăr bătrân, după ce și-a învățat timp de mai mulți ani ucenicii tainele spiritului, i-a trimis în lume să împărtășească ceea ce au învățat.
După zece ani de misiune printre oameni, trei dintre ucenici s-au întors să-și viziteze maestrul. Acesta își trăia ultimii ani țintuit într-un pat din cauza unei boli de picioare.
Fiecare începu să povestească ce făcuse în ultimii zece ani:
- Eu, zise primul cu mulțumire de sine, am scris zece cărți și le-am vândut într-o mulțime de exemplare.
- Ai umplut, așadar, lumea de hârtie, zise bătrânul.
- Eu, luă cuvântul al doilea, la fel de satisfăcut de el însuși, am ținut multe predici în fața a mii de oameni.
- Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul.
Al treilea ucenic începu să desfacă un pachet și scoase din el o pernă.
- Eu, părinte, n-am făcut nimic bun, dar ți-am adus această pernă ca să ai de ce să-ți sprijini picioarele când te dor.
- Tu, zise bătrânul călugăr, tu L-ai găsit pe Dumnezeu.
