Medicii de familie solicită ferm autorităților să inițieze de urgență consultări cu Societatea Națională de Medicina Familiei pentru gestionarea corectă și eficientă a actualei situații legate de pandemia de COVID-19.
“După șapte luni de pandemie, s-ar părea că lucrurile evoluează cât se poate de îngrijorător în ceea ce privește controlul răspândirii infecției cu SARS-CoV-2. Este momentul ca autoritățile să înțeleagă faptul că gestionarea pandemiei nu se poate face «doar pe hârtie» și «la televizor», fără să se țină cont de opiniile celor care sunt zilnic în contact cu pacientul. Este anormal ca autoritățile să profite, în mod repetat, de capacitatea de tampon a medicilor de familie, categorie pe care cu îndârjire au uitat să o menționeze în comunicările lor. Solicităm ferm autorităților să inițieze de urgență consultări cu SNMF pentru gestionarea corectă și eficientă a actualei situații. Lipsa acestor consultări este una dintre cauzele situației epidemiologice actuale”, se arată într-un comunicat transmis AGERPRES.
Potrivit sursei citate, se împlinesc șapte luni de la declararea stării de urgență în România, o perioadă suficientă pentru a înțelege care sunt nevoile pacienților și cum ar trebui instituțiile statului să le satisfacă într-o cât mai mare măsură.
SNMF reamintește faptul că, în 15 martie, odată cu declararea stării de urgență, a avut loc, practic, blocarea accesului pacienților non-COVID la spitale, închiderea temporară a celor mai multe cabinete din ambulatoriile de specialitate și transferarea îngrijirilor asigurate până atunci de către spitale și ambulatoriile de specialitate către medicii de familie.
Sursa citată atrage atenția că medicii de familie au preluat în toate aceste șapte luni sarcini foarte diverse, cele mai multe cu caracter de noutate pentru profesia medicală, în general, dar și pentru specialitatea Medicină de Familie:
- triaj epidemiologic pentru cazurile suspecte de infecție cu SARS-CoV-2;
- monitorizarea pacienților pozitivi izolați la domiciliu (chiar și în perioada în care pacienții izolați ar fi trebuit, în mod legal, să fie internați, dar autoritățile au preferat în unele zone să încalce legea);
- monitorizarea contacților direcți (de multe ori uitați de autorități);
- rezolvarea urgențelor care nu aveau acces la servicii specializate;
- îngrijirea pacienților cu afecțiuni cronice (chiar și în cazul pacienților cu afecțiuni care în perioada anterioară stării de urgență erau monitorizați exclusiv în mediul spitalicesc);
- vaccinarea copiilor și adulților (fiecare medic de familie ridicând personal vaccinurile de la Direcția de Sănătate Publică la care este arondat, aflată uneori la zeci de kilometri distanță de cabinetul și/sau domiciliul său);
- achiziționarea tipizatelor necesare funcționării cabinetului (de la Casele Județene de Sănătate și de la Direcțiile de Sănătate Publică), deși actuala pandemie necesită o comunicare prin formulare exclusiv online;
- asigurarea suportului informațional, medical și emoțional pentru pacienți;
- implicarea în demersuri pur birocratice necesare populației, dar care nu sunt specifice practicii medicului de familie (legătura cu angajatori, școală, autorități etc.); - implementarea unor prevederi legislative care se modificau într-un ritm năucitor și care erau neconcordante unele cu altele (eliberarea de concedii medicale etc.). Aceste neconcordanțe au creat neajunsuri foarte mari pacienților, angajatorilor, medicilor de familie;
- elaborarea de circuite și implementarea strict prin eforturi proprii a măsurilor destinate prevenirii infectării cu SARS-CoV-2 a personalului și a pacienților (în condițiile în care autoritățile au neglijat cu desăvârșire acest aspect);
- aplicarea responsabilă și sigură din punct de vedere epidemiologic a unor decizii nejustificate ale decidenților (reintroducerea cardului de sănătate de la 1.10.2020 în asistența medicală primară și ambulatoriul de specialitate, obligativitatea eliberării avizelor epidemiologice și adeverințelor de sport pentru toți cei care frecventează vreo formă de învățământ, chiar și pentru cei care desfășoară cursuri online);
- semnalarea continuă a nefuncționalităților sistemului sanitar și transmiterea lor către autorități, deși, din păcate, nu s-a ținut cont de atenționările practicienilor, mai arată sursa citată.
PENSIONARII MILITARI CARE AU SĂVÂRȘIT INFRACȚIUNI CONTRA UMANITĂȚII NU MAI BENEFICIAZĂ DE PENSIE DE SERVICIU ORI DE INVALIDITATE
Deputații din comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și pentru muncă au adoptat un raport comun la proiectul de lege care are ca obiect de reglementare completarea art. 71 din Legea nr. 223/2015, în scopul încetării acordării pensiei militare celor care au făcut parte din aparatul represiv al regimului comunist, care au săvârșit infracțiuni contra umanității și au fost condamnați printr-o sentință definitivă.
Proiectul amendat prevede: “(1) Nu beneficiază de pensie de serviciu ori de pensie de invaliditate, în condițiile prevăzute de prezenta lege, pensionarii care au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii. (2) În cazul condamnării definitive a unui pensionar militar pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, instanțele judecătorești au obligația să comunice, în scris, casei de pensii sectoriale în evidențele căreia se află pensionarul condamnat, informații de natură să conducă la încetarea pensiei. Vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiilor, în cazul persoanelor prevăzute la alin.(1), constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii”.
Raportul a fost adoptat cu unanimitate de voturi, luni, în ședință online, de către deputații din Comisia pentru muncă, și pe 7 octombrie, de Comisia pentru apărare a Camerei Deputaților.
Proiectul, care a fost adoptat de Senat în urmă cu un an (21.10 2019), se află pe ordinea de zi a Camerei Deputaților din această săptămână - cameră decizională în acest caz.
