PĂCATUL, OMUL ȘI... CERCUL

* “Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni. Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, și inima noastră nu-și găsește pacea până când nu se odihnește în Tine. Doamne, dacă Tu te depărtezi de noi, dă-ne un alt «Tine», căci nu te vrem decât pe Tine”.

***

* “Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa, în gândire; Acolo e chipul lui Dumnezeu. Iată de ce gândirea nu poate fi înțeleasă nici de către ea însăși, întrucât e un chip al lui Dumnezeu. Dumnezeu este ascuns în poruncile Sale, iar cei ce-L caută, îl găsesc doar în măsura împlinirii lor”.

***

* “Păcatul fiecărui om este instrumentul pedepsei lui, iar nelegiuirea lui îi este transformată în propriu-i chin. NU ne este de niciun folos să ascultăm învățăturile sfinte, dacă nu le trăim. Este important să învățăm a scrie durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă”.

Fericitul Augustin (354-430) S-a născut pe teritoriul Algeriei de azi, fiind un episcop, filosof, teolog și doctor al Bisericii. În scrierile sale utilizează argumente logice, încercând să demonstreze veridicitatea religiei creștine. Este unul din Cei patru Părinți ai Bisericii Occidentale, alături de Ambrozie, Ieronim și Grigore cel Mare, considerat a fi unul din cei mai importanți teologi și filosofi creștini, ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. În tinerețe a studiat retorica. Impresionat de “Hortensius”, al lui Cicero, s-a profilat pe filosofie. A urmat întâi maniheismul, apoi scepticismul și în final neoplatonismul. După convertirea sa la creștinism, în 387, prin Ambrosius de Milano, a devenit în 396 episcop de Hippo Regius, în nordul Africii. Teologia sa a influențat pe Martin Luther, care inițial aparținuse ordinului augustinian. Din punct de vedere politic, Augustin vede organizarea de stat ca fiind folositoare și luptă pentru despărțirea între Stat și Biserică. În opera sa “Despre cetatea lui Dumnezeu” apreciază istoria omenirii ca pe o evoluție a cetății terestre, a oamenilor ce aspiră spre Cetatea lui Dumnezeu. El identifică Cetatea lui Dumnezeu cu Biserica. El explică decăderea Imperiului Roman, prin faptul că devenise un loc păgân, care a trebuit să facă loc Cetății lui Dumnezeu, adică Bisericii. A fost primul filosof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului. El figurează în calendarul romano-catolic, ortodox (15 iunie), greco-catolic, luteran și anglican.

Autor de citate:

- “Desăvârșirea omului este a se socoti pe sine nedesăvârșit”.

- “Mărturisirea faptelor rele este începutul faptelor bune”.

- “Pe calea iubirii urcăm spre Dumnezeu, iar la capătul drumului ne așteaptă Dumnezeu”.

- “Pentru că Dumnezeu este în ceruri, am făcut din inima noastră un altar”.

P.S. Mihail Sadoveanu (1880-1961), scriitor și publicist: “Valoarea morală a omului e în raport cu facultatea de a iubi. Zadarnic sunt toate celelalte în afară de iubire. Poți să fii cu pieptul înstelat ca un firmanent; poți stăpâni bogăție, avantaj pe care-l are un prost asupra unui om de talent; poți să pui să se strămute soba mai înapoi, pentru că te dogorește focul în fotoliul pe care șezi; toate sunt zadarnice dacă valul care te-a zvârlit la țărm s-a întors înapoi tulbure”.

 

Lasă un comentariu