Alegerile din septembrie 2020 vin și ele cu palmele puterii aplicate pe obrazul electoratului. Un președinte care susține pe față și perfect anticonstituțional o anumită zonă politică, sau infracțiuni electorale grave, cum ar fi pătrunderea în sala cu voturi a unor candidați în alegeri, sunt privite cu blândețe de către puterea internă, ambasadele străine și, cel mai grav, de către societatea civilă.
Comedia neagră de la Deveselu poate fi simbolul dezinteresului pentru alegeri, care a făcut să răsară din urne adevărate aberații electorale. La Deveselu s-a votat fostul primar, pentru că “era un om bun”, deși toți știau că decedase! Mai la nord, timișorenii s-au gândit că cea mai bună soluție pentru ei este un cetățean german, care bine că ajuns primar, că tot n-avea serviciu de mult. La București, cei din Sectorul unu au găsit soluția ideală: o franțuzoaică, vai, care siluiește limba română, pe care o vorbește mai rău decât arabii de la Politehnică.
De curând, doamna Clotilde Armand, am aflat că are un “proiect de suflet”. Ea dorește să construiască, în Sectorul unu, 44 de km de “spațiu pentru procreere”! Ce bine ar fi dacă s-ar mai găsi puțin teren, pentru că astfel de activități se desfășoară cel mai bine pe 69 de km. Deasupra tuturor, electoratul l-a așezat pe puritanul și imaculatul, care s-a “împăcat”, în mod ciudat, cu Ludovic Orban, și am numit aici pe Nicușor Dan. Unii răutăcioși, care, dacă nu l-au votat nu pot fi decât “corupți”, câteodată îl alintă cu porecla de: Plicușor Ban.
Dacă revenim pe la casele și urnele noastre, la Târgu-Mureș, pentru cel mai râvnit post, cel de primar, concurență mare: 13 pe un loc, mai exact 12 plus 1! Au existat două școli de gândire. Una aducea un candidat cunoscut și cu priză la public și care a beneficiat de un electorat disciplinat, adică UDMR. În emisiunea-eveniment de la Casa de Cultură a Tineretului, difuzată de televiziunea mureșeană M9, unul dintre candidați își exprima tristețea că încă se mai votează etnic, ceea ce reprezintă un mod ,,primitiv”, anacronic de-a face politică. Nu se știe dacă UDMR împărtășește aceeași convingere, dar putem bănui... Ceilalți 12 candidați făceau parte dintr-o altă școală de gândire, care propunea “bătălia pe programe” pe “viziuni” pe termen lung și alte prostii de adormit copiii politici. Candidatul “independent” Soós Zoltán a câștigat, iar UDMR are majoritate confortabilă peste tot. La Târgu-Mureș, lupta electorală s-a încheiat, cu o prezență anemică, pe “câmpul de bătălie” a românilor războinici ai ștampiluței. Dacă depășirea votului etnic poate fi un lucru benefic, ne-am dus iarăși “după fentă”, pentru că nu bătălia dintre Maior, Benedek și Soós erau importante, ci constituirea unei opoziții politice reale în județul Mureș.
Dacă ar fi să găsim un fir roșu al politicii din România ultimilor ani, acesta nu ar fi lupta politică dintre opoziție și putere, ci lupta puterii, interne și externe, pentru desființarea opoziției și pentru alungarea electoratului responsabil de la urne! Toți cei care se străduiau să apere interesul național au fost scoși prin diverse mijloace, în decorul politicii. Au dispărut pe rând partide parlamentare, cum ar fi PUNR, PRM, sau lideri precum Dan Diaconescu și Mircea Diaconu. Au dispărut, de asemenea, cele două partide istorice PNȚcd și PNL, cel din urmă golit de conținut, oferă electoratului ignorant iluzia unui “partid istoric”, care - ați ghicit - “luptă împotriva corupției”. Este ca și cum s-ar scrie pe capota din spate a unui Trabant, frumos, cu litere cromate, Ferrari. Sub privirile blânde ale ambasadelor, sistemul “lucrează” puternic la PSD, ultima redută politică românească, partid care, scos în decor, opoziția ar fi zero, “puterea politică fiind preluată tot mai mult de puterea corporatistă, exemplele cele mai concludente fiind partidele corporatist-elitiste, bazată pe o altă cultură decât cea tradițională”, după cum sublinia conf. univ. dr. Ioan Jude, într-un articol publicat în “Cuvântul liber”.
Scena finală din spectacolul cu piesa “România - alegeri locale 2020”, este terifiantă și menită, parcă, să ne scoată din cap ideea de vot democratic. Candidați în alegerile locale pătrund, la unu noaptea, alături de procurorul Nicolae Sprâncu, președinte al biroului electoral, în camera cu voturile alegătorilor. Cotrobăie în saci, apoi scot un sac, sting lumina, aprind lumina, apoi aduc un sac, iar în final unul se cațără cu picioarele pe sacii cu voturi. Imaginea de sus a camerelor de supraveghere sugerează o groapă de gunoi unde sacii cu voturile alegătorilor nu merită nici măcar o masă ori niște rafturi, pe care să fie așezați ordonat, fără a fi călcați în picioare, și totul în prezența membrilor USR - acești gălăgioși “atleți” ai anticorupției.
Cuvintele sunt de prisos și dacă de la Guvernul PNL, Justiția română și ambasadele străine nu putem avea mari așteptări, rămâne speranța în adevărata societate civilă, pentru a nu mai încasa, la nesfârșit și inutil, palmele puterii!
(Sfârșit)
