Apariția volumului CREDO Antologie a festivalului de literatură religioasă “Credo”, ediția 2020, de Nicolae Băciuț, reprezintă un moment important în istoriografia ecleziastică românească contemporană. Această carte care cuprinde o mulțime de texte cu tematică religioasă, adunate cu multă migală într-o colecție remarcabilă, reprezintă diferite modalități de abordare a religiei și a poeziei religioase, toate având același scop, de apropiere de Dumnezeu, Cel care ne poartă de grijă permanent.
Autorii textelor din prezenta lucrare, în preocupările lor, se apleacă cu meditație asupra unor concepte mari ale înțelepciunii umane și dumnezeiești, precum și asupra modului în care acestea relaționează între ele. Reflecția asupra religiei și contemplația unor aspecte legate de divinitate relaționează între ele, se influențează și creează meditații extrem de profunde.
Omul a fost creat de Dumnezeu ca ființă religioasă care să unească lumea materială cu cea cerească. Religia este legătura liberă, conștientă și personală a omului cu Dumnezeu. Existența Religiei este dependentă de problema existenței și a cunoașterii lui Dumnezeu.
Trebuie să subliniem adevărul că religia nu este o știință în înțelesul curent al cuvântului; ea este o cunoaștere și nu doar atât. Există o știință a religiei, o istorie a religiei și o filozofie a religiei. Dar acestea nu sunt Religie. Religia se prezintă ca un fenomen spiritual, pur și universal, bazat pe predispoziția înnăscută în om. Factorii care stau la originea Religiei sunt: Dumnezeu și omul.
Volumul de față, elaborat cu atâta osârdie și trudă, cuprinde referiri și abordări la importante aspecte ale vieții religioase. Toate aceste abordări au fiecare importanța și valoarea lor, impunându-se, în mod categoric, superioritatea religiei creștine ortodoxe dreptmăritoare.
Poezia religioasă este pentru români o permanentă chemare la spiritualitate, la comuniune, la viață, la bucurie și desăvârșire. Conștiința de fii ai Bisericii celei dreptmăritoare este un îndemn, o chezășie, dar și o mărturie a părtășiei noastre la opera de mântuire a întregului neam omenesc. Să facem deci din obiectivul mântuirii sufletelor un imbold pentru rugăciune și pentru dezideratul desăvârșirii. Credința strămoșească, religia, valorile religios-morale au constituit dintodeauna o realitate puternică în viața poporului nostru. Poezia religioasă, izvorâtă din viața comună a întregului neam românesc, a contribuit la rândul ei la păstrarea și perpetuarea ideii de spiritualitate a poporului nostru, ba chiar mai mult, ideii de creștinism de origine apostolică a românilor. Ea și-a adus aportul la temelia formării credinței noastre strămoșești, a spiritualității noastre naționale.
Poezia religioasă este o valoare cultural-spirituală, un limbaj, un mijloc de exprimare, folosit din timpuri memorabile de întreaga omenire privită prin prisma intensității trăirilor sufletești pe care le încearcă numeroșii ei creatori, atât cei anonimi, cât și cei foarte talentați. Poezia este o artă de a trăi și o formă de exprimare prin mijlocirea trăirilor sufletești. Dezvoltându-și continuu elementele sale de expresie, poezia de factură religioasă a ajuns la gradul de înaltă manifestare și simțire a gândirii umane, a cărei capacitate de reflectare a vieții afective a influențat considerabil omenirea, contribuind - împreună cu celelalte domenii ale culturii - la cunoașterea și dezvoltarea personalității omului. Poezia religioasă e o artă. Ca orice artă, ea dispune de o știință proprie ce se ocupă cu studiul și cercetarea legităților și raporturilor de care sunt conduse operele sale.
Referitor la psihologia poeziei religioase, putem spune că în lumina considerațiilor și mijloacelor contemporane de investigație, psihologia acesteia - folosind datele psihologiei generale, ale psihologiei comparate și mai ales ale celei expedimentare - are menirea de a urmări și clarifica procesele complexe pe care le provoacă sentimentul religios asupra vieții afective; să studieze relația profundă dintre lumea spirituală și aceea a emoțiilor și a trăirilor intense, precum și rezonanța fenomenului liric religios asupra personalității omului, asupra voinței intelectului și formației sale spirituale. Într-un cuvânt, ea trebuie să cerceteze, prin procedee și mijloace proprii, profundele implicații ale procesului de creație, interpretare și punere în aplicare a fenomenului pe care îl reprezintă poezia religioasă în domeniul atât de subtil al psihicului și conștiinței umane.
În cadrul fenomenului cultural intră, desigur, și poezia de factură religioasă. De-a lungul istoriei, viața spirituală era permanent ancorată în realitățile concrete ale epocii respective. Poezia religioasă este cea care dă viață, dă putere, însuflețește, înduhovnicește, îmbărbătează, efectiv ajută oamenii să treacă peste anumite episoade ale vieții.
Poezia religioasă este un factor important al apropierii sufletului uman de Dumnezeu, de Maica Domnului, de sfinți, care sunt “casnici ai lui Dumnezeu”, și prin acestea de toate valorile religios-morale care înnobilează sufletul uman, îl înalță și îl transpune în sfera mistică a relaționării cu divinitatea. Poezia religioasă e ca și o rugăciune, este comunicare, este convorbire cu divinitatea, este întâlnire tainică cu elementul ceresc.
Prin poezia religioasă noi cinstim pe sfinți și aducem laudă lui Dumnezeu direct și indirect. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinstește pe sfinți, pe El îl cinstește, căci a zis: “Cine vă primește pe voi, pe Mine Mă primește” (Matei 10, 40). O formă de cinstire a sfinților și a lui Dumnezeu, o formă de rugăciune este așadar și poezia religioasă. De aceea, fericiți și de trei ori fericiți sunt acei creștini care cinstesc pe sfinții lui Dumnezeu, le cer ajutor în rugăciuni și îi pun mijlocitori către Dumnezeu în această viață de pe pământ. De asemenea, amar de acei creștini rătăciți de la adevărata credință, care nu cinstesc și nu pun rugători pe sfinți și pe îngeri către prea veșnicul și înduratul Dumnezeu.
Aducem cuvânt de felicitare și profundă apreciere autorilor textelor cuprinse în această carte pentru valoarea nepieritoare a poeziilor religioase, precum și pentru întreaga activitate desfășurată de-a lungul timpului.
