Începem să realizăm că s-au deschis “porțile” existențiale ale unei perioade din viața noastră, în care este absolut necesară o reactivizare și o reevaluare rapidă a energiilor noastre spirituale latente. Egoism și altruism în activitățile noastre curente de învățare, conformism și gândire critică în asimilarea informațiilor, încurajarea dialogului didactic și a creativității individuale și de grup sunt opțiuni educaționale cu care viața ne obligă să ne confruntăm mult mai frecvent, dacă dorim să ajungem la o inteligentă și rapidă adaptare la provocările noastre existențiale actuale.
În acest context educațional, ne gândim și la rolul Matematicianului Singuratic (M.S.) versus rolul Matematicianului de Echipă (M.E.), în educația matematică de astăzi. Fiecare dintre noi, pe parcursul activităților lui de învățare, a urcat un “munte” de informații și strategii de învățare, datorită cărora a ajuns ceea ce este astăzi. Turistului singuratic, aflat în dificultate pe munte, îi va fi mult mai greu să-și rezolve individual problemele cu care se confruntă. În schimb, turistul de echipă va avea parte de suportul emoțional și tehnic al membrilor echipei cu care a pornit la drum. Cu cine să mai împărtășească turistul singuratic bucuriile și dificultățile ascensiunii, cu cine să mai admire măreția muntelui dacă a ales să pornească singur la drum? Asemenea lui, și matematicianul singuratic (fie el copil, părinte sau dascăl) își va asuma riscul de a nu fi înțeles de cei din jurul său. Aceștia vor face evaluări de genul: “ce inteligent și ce multe știe acest apropiat al nostru, dar ce păcat că nu ne împărtășește și nouă secretul succeselor lui, în înțelegerea aprofundată a matematicii elementare!”, sau: “ce păcat că nu reușește să facă echipă de învățare cu noi, pentru a descoperi împreună strategii și tactici mai eficiente de învățare a matematicii!”.
Ce “bariere” de înțelegere și comunicare ar trebui depășite pentru a ieși din această stare de izolare educațională? - Presupunem că un anumit gen de orgoliu îl determină pe M.S. să fie rigid și distant în relațiile curente cu apropiații săi, asemeni versurilor finale din “Luceafărul” lui Mihai Eminescu: “Trăind în cercul voastru strâmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor și rece”. Considerăm că, pentru buna comunicare cu discipolii săi, proful de mate nu poate și nu trebuie să uite că a fost, la vremea lui, și el elev. A fost stresat, a fost poate chiar înspăimântat de obstacolele matematice întâlnite în cale. A suferit și s-a bucurat în dificilul drum de înțelegere a matematicii elementare, a urcat un “munte” al cunoașterii, până la un anumit nivel și a avut nevoie, probabil, și de susținere și încurajare în această ascensiune. În echipă, mai degrabă decât de unul singur, avem convingerea că putem descoperi mai ușor nevoia noastră spirituală de: solidaritate, empatie, comunicare, prietenie, repere morale fundamentale pentru corecta noastră dezvoltare personală.
Entuziasmul și optimismul cu care începem să urcăm pe “muntele” cunoașterii matematice, curiozitatea și perseverența, valorificarea inteligentă a eșecurilor, marile bucurii ale activităților de grup educațional, pot fi exersate și în mod individual, dar cu mult mai mare impact asupra destinului nostru, în grupul apropiaților noștri, din care trebuie să facă parte cu necesitate și copiii noștri de ieri, de astăzi și de mâine.
