„... trăgeau în piept mireasma cafelei de dimineață, citeau știrile-n ziare, pe care le desfăceau larg în fața ochilor ca să nu vadă realitatea".
L-am băgat în față pe Mircea Cărtărescu cu Orbitorul său, aripa dreaptă nu ca „scut viu" pentru îndrăzneala de a spune lucrurilor pe nume, ci pentru că subscriu fără rezervă la sinteza unei realități care se ține scai de noi. La fel de valabil, poate și mai lapidar, îndemnul Conului Caragiale din Haimanale: „Vrei să cunoști lumea? Privește-o de aproape! Vrei să-ți placă? Privește-o de departe!".
Ne place, nu ne place, convine, nu convine, s-a dat liber, de la cel mai barosan buton de comandă, la alegerile parlamentare. În vreme ce s-au tras obloanele HORECA, dar s-au zăvorât și porțile sau ușițele
ce dau spre cultură, teatre, cinematografe, biblioteci, arhive etc. etc. Se înroșesc zi de zi și unitățile de învățământ, închise, deși mascate. Doamne ferește, azi-mâine, se închid și spitalele, supraaglomerate. Sunt prohibite nunți, botezuri și alte cumetrii. Permise cel mult înmormântările, cu număr restrâns de participanți. Eventuale paranghelii se mai pot ține exclusiv în cabinetul premierului de la „Victoria", cu riscul de a fi amendați dacă sunt descoperiți și dați în vileag de „paparazzi" care nu dorm ca parlamentarii. Iar pentru botezuri, în caz de forță majoră, se va încumeta un restaurant din Cluj-Napoca, dar cu condiția să fie peste 100 de invitați.
Școlile se vor deschide negreșit de „Mikulaș", pe 6 decembrie, spre a-i alege pe „cei mai buni dintre cei mai buni", cu o singură condiție: să nu fie pesediști! De ce se infectează școlile cu virușii politicii, nu am priceput-o și nu o voi pricepe cât voi fi chemat să votez, ca oile, din moment ce există alte atâtea „locații" adecvate spectacolului electoral. Și e parcă mai mare la vreme de profundă criză sanitară tot mai greu de stăpânit de un sistem sanitar epuizat și pauperizat. „Bătaia peștelui" se va da în Capitală, deși înroșită și încercuită, strașnic păzită de carabinieri, ca la vremea „Ciumei lui Caragea", după ce s-a ambiționat să lase în urmă cifra fatidică 3. Parcă nu-i era suficient că, recent, la alt scrutin, s-a pierdut cu Firea!
S-au grăbit să urmeze pilda Bucureștiului și alte orașe falnice, la fel de ambițioase, ba chiar județe întregi carantinate. Doamne ajută! Tot răul spre bine. Sau - variantă - „e bine și așa rău". Important este să alegem, de trăim, de ne ducem pe copcă într-o lume, poate, mai bună. Până la scadență, impresionează, ca de fiecare dată, până la lacrimi (de crocodil) devoțiunea nominalizaților pe palierele Legislativului, care vor fi aruncați de partide în arenă. Nici un sacrificiu nu-l socotesc prea mare sau inacceptabil spre a duce țara „pe cele mai înalte culmi", chiar dacă nu i-a ieșit nici lui Nea Nae, deși el chiar credea în ea. Culmea are și prăpastie. Sau prăpăstii. Cazi în ea, o iei de la zero. Nici nu suntem prea departe de punctul inițial.
Printre candidați, viitori „aleși", se aliniază făloși, pe lângă medici consacrați în spital și alte categorii de profesioniști veritabili, cu expertiză și CV-uri grele, traseiști, impostori, prostituate (politic sau nu numai). Iar selecționerul închide ochii, prefăcându-se habarnist. De altfel, acestea sunt metehne mai vechi ale politicianului, mai bătrâne decât însăși exercițiul politic, pe care îl precedau sub formă de germene. Nu românul le-a inventat, doar le-a adoptat, cum adopți un prunc. Și le-a perfecționat, ridicate la nivel de artă. Nici liberalul virtuos și de patrie iubitor până la sacrificiul (pesedistului!), nici pesedistul „toxic" prădător de țară, cum ne-o tot spune și repetă Domnul Președinte din Grădina Cotrocenilor. Iar românul se spală pe mâini, la îndemn des repetat din aceeași grădină paradisiacă. În vreme ce, cu mască sau fără mască, perfidul Covid 19 acaparează tot mai vaste teritorii. Habar nu are că va fi răpus fără cruțare și nimicit după 6 decembrie 2020. Evident, cu o condiție. Votul va decide. Pe moment, nici nu mai știe omul cine e pozitiv și cine negativ; același mizerabil minuscul virus a răsturnat scara de valori: sări în sus de bucurie când ești „negativ" și înnebunești de groaza „pozitivului". Vom trăi și vom vota. Sau nu. Candidați la sacrificiu abia așteaptă și ei să fie... negativi.
Discrepanța dintre aparență și esență naște comicul. La noi, generează un comic „mai superior" (apropo de impostură!): tragicul.
P.S. Apropo de noul primar al Târgu-Mureșului, același nume de familie îl purta și primul primar roșu al deceniului 5 al veacului și mileniului trecut. Domnul, pardon, tovarășul Soos era un proletar iubitor de cultură. Cititor profesionist și pasionat al presei locale. Interpelat pe tema lipsei ouălor în oraș, a replicat prompt: „Cum nu sunt ouă?! Voi nu citiți ziarul?!". Ziarul era plin de ouă.
