“O să mă întrebi ce efect mi-a făcut marea pe care o văz pentru întâia oară? Efectul unei nemărginiri pururi mișcate... n-am văzut-o în toate fețele ei, căci e schimbăcioasă la coloare și în mișcări, de unde unii autori o și compară cu femeea... când luna e deasupra apei ea aruncă un plein de lucire slabă care plutește pe o parte... Restul rămâne în întuneric și noaptea, marea își merită numele ei de Neagră...” (Mihai Eminescu, 1882)
În 1996, cele șase țări riverane Mării Negre au semnat Planul Strategic de Acțiune pentru Marea Neagră, document ce conține o serie de strategii și măsuri de conservare și reabilitare a mediului marin, iar de la semnarea sa, pe 31 octombrie, este marcată, în fiecare an, Ziua Internațională a Mării Negre. Potrivit Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate, mediul Mării Negre este puternic afectat de reziduurile transportate de râurile din 17 țări, pescuitul excesiv și deversările necontrolate de produse petroliere care au creat, în ultimele patru decenii, însemnate dezechilibre ecologice.
Situată între Europa sud-estică și Asia Mică, Marea Neagră (un rest al Mării Sarmatice) este o mare intercontinentală, cu care țara noastră are litoral în sud-est, pe o distanță de 245 km. Alături de România, țările riverane Mării Negre sunt: Bulgaria, Georgia, Rusia, Ucraina, Turcia * Marea Neagră, în suprafață de 413.488 km2 are adâncimea medie de 1.271 metri, iar adâncimea maximă de 2.258 metri * În Marea Neagră se varsă numeroase fluvii mari: Dunărea, Nistru, Bug, Nipru, Kâzâl-Irmak etc. Din acest motiv, salinitatea este foarte scăzută, aproximativ 15-22%, în comparație cu cea a oceanului planetar * Temperatura medie anuală în sectorul românesc este de +12,5°C, depășind cu 2°C temperatura medie a aerului. Iarna, temperaturile scad destul de mult, deoarece bat vânturile de nord-est, care provoacă valuri mari, periculoase pentru navigație * În iernile reci, în zona litorală nordică, apa mării îngheață.
CIUDATĂ ȘI... MISTERIOASĂ
* Concentrația de apă sărată și de apă dulce se modifică în funcție de anotimp, datorită cantității de apă dulce provenită din râuri și de apă sărată provenită din Marea Mediterană.
* Marea Neagră este cea mai mare structură acvatică anoxică din lume: peste 90% din apă este lipsită de oxigen, deoarece apa de la suprafață, care primește oxigen din atmosferă, nu îl poate transfera straturilor acvatice de adâncime din pricina sedimentelor sau densității ridicate. Acest fenomen face imposibilă existența vieții sub 200 de metri adâncime.
* Insula Șerpilor, Insula Sfânta Anastasia, Insula Sf. Chiril, Insula Sf. Toma, Insula Sacalin sunt cele mai cunoscute “palme de pământ” de pe întinderea Mării Negre. Cele mai mari sunt Zmiyinyy (Fidonisi) din Ucraina, la est de delta Dunării, și Berezan, la gura estuarului râului Nistru.
* Marea Neagră este cel mai mare bazin meromictic din lume. Aceasta înseamnă că apa de la suprafață și cea din adâncuri se amestecă foarte puțin.
* În timpul expedițiilor de scufundări, pe fundul Mării Negre au fost descoperite epave ale unor corăbii de lemn datând din secolele al III-lea și al V-lea î.e.n. - în perfectă stare de conservare, datorită mediului înconjurător.
* Obiectele găsite în Marea Neagră i-au făcut pe oameni să creadă că aceasta a fost, în antichitate, o importantă cale de transport.
* S-a crezut, mult timp, că, în ultima eră glaciară Marea Neagră a fost un lac de apă dulce, cunoscut sub numele de “Lacul Pontic”.
* Cele peste 1.500 de specii de animale din Marea Neagră includ, printre altele: meduze midii, delfini, pisici de mare, pești Goby, căluți de mare (o specie de rechin inofensiv, dimpotrivă, extrem de sperios), crabi solitari, câini de mare, foci (în regiunea Capului Caliacra), unele fiind pe cale de dispariție. Totuși, datorită stațiilor de tratare a apelor uzate din orașele situate de-a lungul țărmului, sunt semne de recuperare ecologică.
* Hamsia /anșoa este una dintre cele mai răspândite specii de pești comerciali. Se estimează că flota turcească de pescuit capturează anual aproximativ 300.000 de hamsii, mai ales în lunile noiembrie și decembrie. Alte specii importante din punct de vedere economic sunt scrumbiile, pălămida, stavrizii și sturionii: morunul, nisetrul și păstruga.
* Unii cred că Marea Neagră a fost punctul în care a acostat Arca lui Noe, după celebrul potop. Se presupune că locul exact ar fi Muntele Ararat, din estul Turciei. Nu există dovezi, dar mulți oameni se aventurează până acolo.
DE CE... “NEAGRĂ”?
Unul dintre cele mai puțin cunoscute aspecte legate de Marea Neagră este originea numelui său. Există diverse teorii cu privire la modul în care a ajuns să fie “botezată” cu acest nume special. Acestea sugerează că, înainte de a fi numită Marea Neagră, întinderea de apă era cunoscută sub numele de “marea neprimitoare”, mai ales din cauza prezenței triburilor sălbatice care își duceau viața de-a lungul țărmurilor, dar și a apelor învolburate, greu navigabile. Odată însă ce grecii au reuși să le străbată cu destulă ușurință, numele a fost schimbat în “marea primitoare” - “pontos euxenios”. Există, de asemenea, referințe conform cărora, mult timp, a fost numită, pur și simplu, “Marea”. De-a lungul secolelor, a purtat mai multe nume, iar cel actual se crede că a fost dat de turci, în epoca medievală. Documentele istorice arată că, în perioada Imperiului Otoman, Marea Neagră a purtat nume precum Bahr-e Siyah sau Karadeniz, care înseamnă “Marea Neagră”, în limba turcă. În hrisoavele din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, o regăsim sub numele de “Marea cea Mare”.
Există mai multe ipoteze privind motivele care stau la baza originii acestui nume: unii cercetători susțin că epitetul “neagră” vine de la faptul că apa mării este închisă la culoare, din cauza lipsei de oxigen din adâncuri; alții cred că “neagră” nu se referă la culoarea apei, ci definește ceva rău, hain, întunecat, malefic. Altă teorie sugerează că, după un timp, obiectele scufundate în apă se acoperă cu nămol negru. Descoperirea unor astfel de obiecte ar putea fi un motivul ascuns în spatele acestui nume.
Cum e și firesc, există o mulțime de povești și legende legate de Marea Neagră. Se spune, de exemplu, că, pe fundul apei, trupurile celor morți în timpul naufragiilor sunt perfect conservate. Există un sâmbure de adevăr, din punct de vedere științific, deoarece lipsa de oxigen din adâncuri împiedică descompunerea materiei organice.
De asemenea, poveștile vechii cetăți elene Callatis sunt scufundate sub apele învolburate ale Mării Negre.
Deși pare greu de crezut, există pericolul formării de valuri uriașe în Marea Neagră. Un astfel de fenomen s-a produs în anul 1901. “Cutremurul a fost în martie 1901, în zona Șabla, a avut magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter și a produs valuri tsunami în zona Mangalia. Un astfel de cutremur mai poate avea loc peste 400-500 de ani”, potrivit prof. Gheorghe Mărmureanu, director onorific al Institutului Național de Fizică a Pământului.
Cel mai recent fenomen meteorologic neobișnuit s-a produs chiar la începutul acestei luni (9 octombrie), la Eforie Sud, când o trombă marină a fost vizibilă în largul mării. Potrivit meteorologilor, astfel de fenomene se datorează diferenței de temperatură dintre apa mării și aer, și vor fi tot mai frecvente în contextul schimbărilor climatice.
ȘI TOTUȘI, ȘI TOTUȘI...
“...Valul este dorul mării de a săruta țărmul...” (Lucian Blaga)
(surse și foto- softschools.com; apepaduri.gov.ro, travelminit.ro, Enciclopedia Britannica, ecomareaneagra.worldpress.com, marineinsight.com, anticariat-doamnei.com)
