DESPRE SFINTELE MOAȘTE

Din ziare.com: Jurnalistul Cristian Tudor Popescu își continuă replicile cu reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române (BOR) și pune o întrebare retorică: “Unde a zis Iisus că este bine să închinăm la moaște?”.

CTP pune întrebarea în limbaj neo-protestant, mai bine zis neo-contestatar, care, adaptat fiind la modernitate (în fapt, desacralizat), pare mai accesibil. Corect ar fi: Unde a zis Hristos că este bine să ne închinăm la Sfintele Moaște?

Pentru că nu știe de sfințenie, vorbește de “moaște”. Dar de ce sunt, cu necesitate, sfintele moaște, Sfinte? Ce e Sfințenia?

În înțelesul său, cuvântul “Sfințenie” înseamnă: “Pentru că (Eu-Dumnezeu) Îs, tu (să) fii, ință!

Îs, fii, ință!, sființă, sfințenie. Dumnezeu propriu-zis este “Cela Ce Este”, ori “Cela Ce Sunt”, adică Îs, îmi poruncește - fii - cu porunca ință - să intre! Ori cum ință, vocativul lui a intra, (să) intre, este și “în trei”, Sfință-Sfințenie este S-fii-în-trei ori S-fii-treimic, de la Sfânta Treime. Sfințenia, așadar, este A fi de la Sfânta Treime, “A-fiul lui Dumnezeu” după har.

Pot fi atunci Sfintele Moaște de la Sfânta Treime? Pot! Cum?

Sfintele Moaște sunt trupurile sfinților după moarte, “Vase” care, în timpul vieții lor, au purtat pe Dumnezeu Viu în ei. Deși este un fenomen (supra)natural foarte rar, unii oameni ajung, printr-un proces dedicat de curățire, să atragă în ei pe Sfântul Duh, care vine și locuiește vreme îndelungată în ei.

Ori, ce se întâmplă cu un vas care după multă vreme este golit? Reține calitatea a ceea ce a purtat. Astfel, un butoi rămâne impregnat cu gustul vinului, un vas de topitorie rămâne cu un strat din metalul topit, o bucată de fier rămâne magnetizată, după ce magnetul care i-a produs magnetizarea a fost îndepărtat, o bucată de fosfor emite lumină în întuneric după ce a stat în lumină etc.

Exact așa, un trup de sfânt emite Lumina Care a locuit în el, după ce a murit, dar nu orice lumină, ci, cum spune la începutul Evangheliei lui Ioan, “Lumina (Care) luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-O”, Lumina Preasfintei Treimi-Dumnezeu. Dacă am fi sfinți, am vedea-O fizic, chiar și cu ochii noștri. Pentru cei simțitori este foarte straniu să stai în preajma a așa ceva, e ca și cum stai în preajma unei crenguțe tăiată de o mie de ani, care nu numai că refuză să se usuce și să putrezească, dar continuă să aibă sevă, face flori și coace fructe, care pe unii îi vindecă din boli incurabile.

Ori, cum spune la sfârșitul aceleași evanghelii, “sunt și alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus și care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărțile ce s-ar fi scris. Amin”, sunt lucruri despre care Hristos n-a spus explicit, dar care derivă din cele - puține, dar esențiale - pe care le-a spus explicit. Numai că nu trebuie ascultați cei care, neștiind, vorbesc despre ele.

 

Lasă un comentariu