Nu există, zice Aristotel, un animal care să trăiască imitând mai mult ca omul! Imităm binele, imităm răul! Imităm violența, imităm credința! Din acest punct de vedere, am putea zice că animalele sunt “mai libere” decât omul: ele acționează din instinct! Dar, mă întreb, putem imita justiția, iubirea, dreptatea? Avem, animale fiind, instinctul libertății? Ori suntem mai mult de atât? Ni se “cere” imitarea lui Hristos! Dar ce este imitarea seacă, pietistă, în lipsa rațiunii? Sau ce înseamnă tirania rațiunii fără îmblânzirea ei prin imitarea faptelor Sfinților?
O rațiune (umană), imitând o alta Rațiune (divină)! Asta e soluția! Deci, nu imitarea mecanicistă, formală, rutinizată! Imitarea lui Hristos nu se face decât conștient și liber! Asta e una dintre marile Taine ale Creștinismului, înțeleasă la maxim de toți “nebunii în Hristos”!
O problemă gravă a lumii de azi este Consumismul globalizat! El se cere/impune imitat, imitat aproape irațional! El profită de sentința lui Aristotel și ne manipulează-anulează personalitatea: imitându-ne unii pe alții în chip irațional devenim precum primatele! Odată ajunși în starea asta, vom fi însemnați... ( zice Ioan în Apocalipsă) pentru ca să fim repede identificați când o să vrem să ieșim din cușca!
Asta, dacă vom mai fi în stare să auzim și să înțelegem cuvintele hristice: “Veniți după Mine”!
