TOAMNA

Toamna-și picură culoarea

Peste frasinul înalt,

Pregătindu-le plecarea

Frunzelor. Vai, ce păcat!

Și-n această poleire

Frasinul pare-mpărat,

Iară frunzele pe ramuri

Strălucesc șirag bogat.

Cum e mândru își înalță

Crengile bătrâne-n sus

Ca să-l vadă toată lumea

Că așa ca el mulți nu-s!

Numai că... minune mare,

Toate frunzele căzură.

Poleiala sa dispare ?

Nu! I se-așeaza la picioare !

 

Lasă un comentariu