Românii au fost obișnuiți, încă de pe vremea ultimelor decade de realizări mărețe ale comunismului, să considere Târgu-Mureșul un fel de chestie importantă, marele “oraș medical”. Și orașul a moștenit, în 1990, povara supranumelui, dar de evoluat, de atunci, prea mult nu a făcut-o. În trei decenii de la desprinderea de comunism, avem încă clinicile și spitalele dinainte de 1990. Nu s-a construit absolut nimic, s-au abandonat lucrări pe banii publici și, din prost management, s-a trecut la ce era mai simplu: la reabilitat clădirile comuniste sau de pe vremea regelui, cu firme abonate la managerul respectiv și la carnetul de partid al insului, pe foarte multe milioane de euro.
Unele spitale au reușit contraperformanța să-și piardă acreditarea, la alte clinici a existat un dezinteres în reparat la timp CT-uri și aparate de radioterapie. Odată cu apariția privatului, repararea temperată a CT-urilor și reabilitările de câte 8 luni la coridoare radioterapii au devenit loc de pornire modă, dar nimeni nu a plătit cu scaunul incompetența sau interese vechi sau noi cu privatul angajator sau nu.
Ne lăudăm cu medici specialiști, dar uităm că unii dintre ei au transformat statul în locul de angajare rude, că sunt sponsorizați cu mii de euro, anual, de industria farmaceutică, bănuiți cu ce urmări. Avem și un UMF care, de multă vreme, zic unii, nu mai pune preț pe calitate, ci pe cantitate. Un UMF la care ajungi student dând examen dintr-o singură materie, nu două, cum fac restul de vreo 13 UMF-uri, prea proaste să înțeleagă poanta. Avem privați în sănătate, dintre cei care au lucrat, lucrează la stat sau angajează angajații/managerii de la stat, având, astfel, acces la informații, pacienți, softuri, iar cerșitul de bani de la populație se face pe fundații făcute special, înmulțite ca ciupercile pe lângă instituția de stat, cu informații nu la vedere, pe site-urile oficiale, ci pe Facebook și în grupuri de control pe WhatsApp, unde se verifică ce știu subordonații, cine toarnă și se aduc omagii șefului/șefei. Cu toate astea, nu găsiți în Târgu-Mureș vreun medic sau cadru superior indignat că statul a ajuns în folosul privatului, nici vreo anchetă nouă DNA, de parcă toată lumea tace și îi place. Am ajuns să ne păcălim și cu serviciile pe preț dublu ale privatului, dar acesta nu e prost să construiască spitale cu capacitate, preferând pacienții care pleacă pe propriile picioare, fără complicații, cu regim hotelier, îngrijire, decont medicamente. Putem numi Târgu-Mureșul un oraș medical modern? Sigur, nu! Un oraș medical și atât, anchilozat în pile și interese, controlat de cei cu carnet de partid, care concurează și singuri, cu interese pe privat și pe închis statul, cu angajați de la stat care au sporuri și peste 7.000 de lei lunar, care fug și la privat, cu manageri care se joacă încă de-a medicul, după cele 8 ore de program de manager de la partid și în care, din păcate, pacienții încă se întreabă: ce trebuie să dau domnului doctor? Chiar așa: Ce să îi mai dai celui care are deja totul și salariul net în multe mii de euro, plătit tot de tine?
