LUMEA ÎN CARE TRĂIM - PANDEMIE ȘI PANICĂ...

În actualul context pandemic, pierderea unei persoane dragi, izolarea, scăderea veniturilor și frica de boală declanșează probleme de sănătate mintală sau le amplifică pe cele preexistente.

COVID-19, în sine, poate duce la complicații neurologice și mintale, cum ar fi: delir, accident vascular cerebral, hemoragie intracerebrală, encefalopatie ș.a. Persoanele cu tulburări psihice, neurologice sau consum de substanțe sunt, de asemenea, mai vulnerabile la infecția cu SARS-CoV-2 și pot prezenta un risc mai mare de complicații severe și chiar de deces.

Deloc de neglijat este faptul că, în această perioadă, atacurile de panică au preluat o încărcătură suplimentară de neliniște și frică. Deoarece unele dintre simptome, în special dificultățile de respirație și apăsarea în piept sunt similare cu simptomele COVID-19, unele persoane trăiesc cu teama că au contractat boala. Desigur, această îngrijorare agravează panica. Diferența foarte clară constă în faptul că un atac de panică vine și trece destul de repede, în timp ce efectele secundare severe ale COVID-19 se manifestă în decurs de câteva zile. Cu toții am citit/auzit tot felul de povești despre persoane infectate, care stau acasă și “se autogestionează”, în timp ce alții se îmbolnăvesc rapid și trebuie spitalizați. Există, de asemenea, relatări potrivit cărora bolnavii se simt mai bine în timpul zilei, iar noaptea, starea lor se înrăutățește. Astfel de scenarii intensifică temerile din timpul unui atac de panică, deși există modalități clare și distincte de a face diferența între un atac de panică și posibilele simptome ale COVID-19. Cea mai importantă este că un atac de panică va trece în 15 sau 20 de minute, iar simptomele COVID-19 - nu. Aproape întotdeauna, simptomele infecției cu noul coronavirus includ febră și tuse, ceea ce nu se întâmplă în cazul atacurilor de panică.

Experții de la Clinica Mayo (Rochester, Minnesota) oferă explicații concrete, bazate pe cercetări științifice, privind atacul de panică și tulburările asociate acestuia.

Generalități

Un atac de panică este un episod brusc și imprevizibil de frică intensă, care declanșează reacții fizice grave, în lipsa unui pericol real sau a unei cauze evidente. Atacurile de panică pot fi înfricoșătoare: persoana simte că își pierde controlul, că va suferi un atac de cord sau chiar că este în pragul morții.

Mulți oameni suferă unul sau două atacuri de panică în timpul vieții, iar problema dispare odată cu situația stresantă care a creat-o. Dar cei care au avut, în mod repetat, atacuri de panică și au trăit perioade lungi cu teama constantă de eventualitatea unui alt atac, s-ar putea să sufere de tulburări legate de panică. Există, deci, posibilitatea ca o persoană să aibă atacuri de panică fără să dezvolte o tulburare legată de panică, aceste atacuri apărând cu tulburări de anxietate.

Deși atacurile de panică nu sunt, prin ele însele, cauzatoare de moarte, ele pot fi de-a dreptul înspăimântătoare și ne pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții.

Simptome

Atacurile de panică încep brusc, fără niciun avertisment. Pot “să lovească” oriunde și oricând - în trafic, la cumpărături, în timpul somnului etc. Pot fi ocazionale sau pot să apară frecvent. Se prezintă sub mai multe forme, însă simptomele se manifestă imediat și, de obicei, durează între 5 și 20 de minute. Simptomele tipice includ: senzația de pericol sau de pericol iminent; frica de moarte și de nebunie; ritm cardiac crescut; dureri în piept; transpirație; tremurături; lipsă de aer, senzație de apăsare în gât și în piept; frisoane sau valuri de căldură; greață; amețeli, slăbiciune; durere de cap; senzație de amorțeală sau furnicături; sentimente de irealitate, de detașare față de propria persoană (depersonalizare).

Unul din lucrurile cele mai grave este teama constantă că atacul de panică se va repeta, motiv pentru care persoanele care au trecut printr-o astfel de experiență evită acele condiții situaționale care ar face posibilă repetarea acesteia: nu mai iau autobuzul, metroul, liftul, evită aglomerațiile etc., ceea ce poate duce la izolare, afectând în mod negativ calitatea vieții.

Deși sunt extrem de neplăcute, atacurile de panică nu sunt periculoase, dar sunt greu de gestionat pe cont propriu și se pot înrăutăți în lipsa unui tratament adecvat. Întrucât simptomele pot fi asemănătoare cu cele ale altor probleme serioase de sănătate, cum ar fi un atac de cord, boli ale tiroidei ș.a., este important ca persoana respectivă să fie evaluată din punct de vedere medical.

Cauze

Nu se cunoaște cu exactitate cauza atacurilor sau tulburărilor de panică, dar trebuie avuți în vedere următorii factori: moștenirea genetică, stresul major, temperamentul mai sensibil la stres sau predispus la emoții negative; anumite modificări în modul de funcționare a unor zone ale creierului.

Deși atacurile pot debuta brusc și fără semne de avertizare, ele pot fi declanșate de anumite situații. Unele cercetări sugerează că ar fi implicată reacția firească de autoapărare. Dacă, de exemplu, suntem urmăriți de un urs, organismul reacționează instinctiv, bătăile inimii și respirația se accelerează, pe măsură ce corpul se pregătește să înfrunte o situație de pericol. Reacții de acest fel apar și într-un atac de panică. Dar nu se știe din ce motiv atacul de panică apare și atunci când nu există vreun pericol evident.

Factori de risc

Manifestările tulburării de panică încep adesea în adolescență sau în prima tinerețe și le afectează mai mult pe femei decât pe bărbați. Factorii care pot crește riscul apariției atacurilor de panică sau a tulburărilor de panică includ: antecedente familiale; stres major, provocat de o boală gravă sau de moartea unei persoane apropiate; un eveniment traumatic, ca de pildă un abuz sexual sau un accident grav; schimbări majore în viața personală (divorțul sau o naștere recentă); fumatul sau consumul excesiv de cafeină; antecedente de abuz fizic sau sexual în copilărie; menopauza.

Complicații

Netratate, atacurile de panică și tulburările asociate acestora ne pot afecta grav existența, în ansamblul ei. Unii ajung să se preocupe atât de mult de iminența unui nou atac, încât trăiesc într-o permanentă stare de teamă, ceea ce le distruge, în timp, calitatea vieții. Complicațiile includ: apariția unor fobii specifice, cum ar fi teama de a conduce un autovehicul sau de a ieși din casă; evitarea socializării; depresie, tulburări de anxietate și alte tulburări psihiatrice; creșterea riscului de sinucidere sau al gândurilor suicidare; recurgerea la consumul de alcool sau al altor substanțe; probleme financiare.

La unele persoane poate să apară agorafobia (teama de spații deschise); acestea evită locurile sau situațiile care le provoacă anxietate, deoarece se tem că nu pot primi ajutor dacă suferă un atac de panică. Alții, dimpotrivă, pot deveni dependenți de cei apropiați, refuzând până și să iasă din casă neînsoțiți.

Profilaxie

Nu există nicio modalitate sigură de a preveni atacurile de panică sau tulburarea de panică. Totuși, următoarele recomandări vă pot fi de folos: solicitați, cât mai repede posibil, tratament de specialitate, pentru a vă ajuta să stopați agravarea sau creșterea frecvenței atacurilor de panică; urmați cu strictețe schema de tratament, pentru a preveni recidivele sau agravarea simptomelor; o activitate fizică regulată poate juca un rol important în reducerea stărilor de neliniște.

Tratament

Principalele opțiuni sunt psihoterapia și medicamentele, uneori ambele, în funcție de preferințe, de gravitatea bolii, de istoricul medical, de faptul dacă persoana respectivă are acces la terapeuți cu pregătire specială în tulburări de panică.

O formă de psihoterapie numită terapie cognitiv - comportamentală poate ajuta persoana respectivă să conștientizeze, prin propria experiență, că simptomele de panică nu sunt periculoase. În timpul ședințelor de terapie, medicul o va ajuta să re-creeze, pas cu pas, simptomele unui atac de panică într-o manieră sigură, repetitivă. Pe măsură ce senzațiile fizice de panică nu mai par amenințătoare, atacurile încep să se rezolve. Un tratament de succes poate contribui la depășirea temerilor legate de situațiile evitate anterior, de teama unor noi atacuri de panică.

Rezultatele tratamentului necesită adesea timp, efort și răbdare. Simptomele se reduc în câteva săptămâni sau în câteva luni. Confruntarea cu propriile temeri poate fi un proces dificil, dar tratamentul vă ajută să nu vă mai simțiți prizonier în propria casă.

Stil de viață și remedii la domiciliu

Deși atacurile și tulburările de panică beneficiază de tratament profesional, se poate contribui la gestionarea simptomelor, pe cont propriu, prin adoptarea unui stil de viață și de autoîngrijire corespunzător: respectarea schemei de tratament; evitarea cofeinei, alcoolului, fumatului și drogurilor recreaționale (tipuri de droguri care sunt folosite, alături de alcool, în special de tineri, în cluburi, discoteci, la petreceri sau pentru a-și intensifica starea de euforie - n. trad.), somn suficient, mișcare în aer liber.

Se recomandă consultarea medicului înainte de a lua suplimente alimentare întrucât astfel de produse pot provoca reacții adverse și pot interacționa cu alte medicamente.

Studiile au dovedit că, în combinație cu tratamentul medicamentos, psihoterapia este eficientă în 85% din cazuri.

În concluzie, atacurile de panică nu reprezintă ceva neobișnuit, doar că unele persoane sunt mai vulnerabile decât altele. Suntem cu toții în alertă din cauza îngrijorărilor legate de COVID-19. Toată lumea acordă o atenție suplimentară oricăror simptome fizice: o durere de gât sau de cap, un acces de tuse etc. duc, imediat, cu gândul la posibila infectare cu noul coronavirus. Asemenea temeri sunt normale până la un punct. Important este ca, în ciuda situației prin care trece omenirea, să nu lăsăm frica să ne controleze viața. Atacul de panică va trece, iar simptomele nu reprezintă un semn că ni se va întâmpla ceva rău, dau asigurări cercetătorii. (surse - mayoclinic.org; bidmc.org)

 

Lasă un comentariu