* “Dacă nu vezi pe Dumnezeu, nu înseamnă că nu există. Poate înseamnă că tu ești orb. Orbirea nu e o calitate, este doar absența luminii. În măsura în care ne îndepărtăm de Dumnezeu, adevărul se îndepărtează de noi. Învățând să uiți ce este rău, vei suferi mai puțin. Învățând să uiți, vei înainta mai repede spre Dumnezeu, fiindcă nu vei mai fi împovărat cu alte lucruri trecute”.
***
* “Credinciosul trebuie să lupte până la sânge împotriva tristeții, pentru că ea ne paralizează viața și puterea în Hristos. Iisus Hristos, Domnul nostru, este Domnul bucuriei și nu al tristeții”.
***
* “Dumnezeu este singurul care poate cuprinde adevărul, pentru că el este autorul lui”.
Richard Wurmbrand (1909-2001), scriitor și predicator creștin luteran, dintr-o familie de evrei. În perioada adolescenței, a fost atras de comunism, urmând cursurile unei școli politice la Moscova, între
1927-1929, după care a abandonat orientarea comunistă, îndreptându-se spre creștinism, pentru ca mai târziu să petreacă 14 ani în închisorile comuniste pentru activitățile sale creștine care au atras adversitatea autorităților vremii. Atât în închisoare, cât și după eliberare a luptat pentru drepturile creștinilor persecutați din întreaga lume. În anul 1945, în cadrul congresului cultelor de la Palatul Parlamentului, prezidat de prim-ministrul Petru Groza, el a fost o voce singulară împotriva îngenuncherii cultelor, spălând, astfel, “rușinea de pe fața lui Hristos”, cu prețul vieții lui. A fost torturat bestial în pușcăriile de Rahova, Jilava, Târgu Ogna, stând trei ani la izolare într-o celulă, singur. Aici cunoaște pe Steinhardt, Ion Ioanid, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, care l-a salvat de la moarte, dându-i mâncarea și penicilina care-i aparținea. Acest aspect, a uitat însă să-l spună când a ajuns în Parlamentul american, unde și-a povestit istoria vieții, arătându-și rănile ororilor comuniste, sau, după Revoluția din 1989, când a depus o coroană de flori la mormintele torționarilor, dar nu s-a dus și până la salvatorul său “Sfântul închisorilor -Valeriu Gafencu”.
Autor de aforisme:
“Rari sunt ateii care rămân necredincioși pe patul de moarte”.
“Interiorul nostru este Hristos, cel pe care hindușii îl numesc comoara florii de lotus. Bătălia trebuie câștigată în interior”.
“Nu este important ce părere ai tu despre Hristos, ci care este părerea lui despre tine”.
P.S. Mihail Kogălniceanu: Ministru de interne, externe și plenipotențiar, patriot desăvârșit: “O voi, guvernanților, care prin naștere, prin avuții, prin inteligență sunteți în capul nației, fiți demni de misia (misiunea) ce vă este încredințată. Duceți la bun sfârșit marea noastră intreprindere de dezvoltare și ridicare a țării. Să vă țineți de popor și obiceiurile strămoșești, atât cât nu suntem împotriva dreptei cugetări. Să trăiți și să muriți români, aducându-vă aminte de marea îndatorire și frumoasa făgăduință ce pe patul de moarte ne-a lăsat Ștefan cel Mare: «Dacă dușmanii țării vor prescrie (pretinde, obliga) condiții rușinoase, atunci mai bine muriți prin sabia lui decât să fiți privitori împilării și ticăloșiei țării noastre»“.
