• „Lăcomia pântecelui e stinsă prin înfrânare; curvia, prin darul dumnezeiesc și prin dorința bunurilor viitoare; iubirea de argint, prin compătimirea celor săraci; mânia, prin dragostea față de toți și prin bunătate; întristarea lumească, prin bucuria duhovnicească; trândăvia, prin răbdare, stăruință și mulțumire către Dumnezeu; slava deșartă, prin lucrarea ascunsă a poruncilor și prin rugăciunea neîncetată întru zdrobirea inimii; mândria, prin aceea că nu judecăm și nu disprețuim pe nimeni, cum a făcut fariseul, ci ne socotim pe noi ca pe cei mai de pe urmă dintre toți".
***
• „Binele nu e bine când nu se lucrează bine, ci e bine cu adevărat când nu-și așteaptă ca plată pentru aceasta sau acea plăcere de la oameni, de pildă bunul nume, sau slava de la ei, nici nu se face din lăcomie sau nedreptate. Fiindcă Dumnezeu nu caută la binele ce se face și pare că e bine, ci la scopul care se face".
***
• „Păcatele să le ocolim cu toată puterea, fugind de ele. Căci fericit cu adevărat este cel ce caută virtutea (fapta bună) și se îndeletnicește cu ea și cercetează cu grijă tot ce este virtute, apropiindu-se prin ea de Dumnezeu și unindu-se cu El în minte. Lucrurile mai presus de fire
pot fi înțelese doar prin puterea credinței".
IOAN DAMASCHINUL (676-749), considerat ultimul părinte bisericesc, în ordine cronologică. Este unul din cei mai importanți gânditori ai Bizanțului, de origine arameică-siriană. Spirit enciclopedic, a încercat să realizeze o sinteză de vaste proporții a întregii cunoașteri a epocii sale, în spirit creștin, proiectul său fiind comparabil, prin proporții, cu cel aristotelic. Lucrările sale intitulate „Dialectica" și „Dogmatica" reprezentă inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic și la proiectul, de secol VII, de integrare a aristotelismului în cultura creștină. Dogmatica rămâne până în zilele noastre un text de referință pentru înțelegerea dogmei creștine. Datorită contribuției sale însemnate la muzica liturgică ortodoxă, a fost denumit „Maestrul muzicii". Opera sa cuprinde lucrări importante, dintre care „Izvorul Cunoștinței" ocupă un loc central. Are o serie de lucrări dogmatice: „Despre dreapta credință", „Expunerea credinței", „Despre Sf. treime" ș.a. Deține o serie de opere polemice: „Despre balauri", „Contra ereziei nestoriene", „Dialog contra maniheilor" ș.a. Are o serie de opere omiletice, poetice, exegetice. Unele dintre acestea sunt și în limba română, traduse de părintele Dumitru Fecioru. Ioan Damaschinul a fost canonizat, iar sărbătoarea sa a fost fixată, atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică, la 4 decembrie, data morții sale. În anul 1890, Papa Leon al XII-lea l-a declarat Doctor al bisericii.
Autor de citate:
- „Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni".
- „Mai mare decât toate virtuțile este dreapta socoteală, care e împărăteasă și virtutea virtuților".
- „Neștiința și nepăsarea sunt proptelele păcatelor".
- „Un lucru nu e mic dacă dă naștere la lucruri mari".
- „Răul este lipsa binelui, așa cum întunerecul este lipsa luminii".
P.S. Aron Pumnul (1818-1866), lingvist, filolog, revoluționar: „Iubirea adevărată nu moare niciodată în sufletul omului, ba îl însoțește și dincolo, până în sânul nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcini în inima mânjită de ură și răutate".
