UN TELEFON PRIMIT LA REDACȚIE ȘI O PROBLEMĂ
În amiaza zilei de vineri, 6 noiembrie, am primit un telefon, la redacție, din partea domului Ioan Bucincu, din Târnăveni, strada Pomilor nr.18. A relatat faptul că acea stradă, fiind în pantă, trotuarul este construit din trepte, dar care s-au degradat în timp. Deoarece se apropie iarna, este puțin probabil ca acel trotuar să fie curățat de zăpadă și gheață, iar riscul ca cineva să alunece și să i se producă unele leziuni este destul de pronunțat. Deoarece pe acea stradă locuiesc mai multe persoane în vârstă și care trebuie să se deplaseze pentru cumpărături, la medicul de familie ori la farmacie, dânsul ar dori să fie montată o balustradă de care să se poată sprijini fiecare, în caz de nevoie, dar să se și repare acele trepte ale trotuarului. Desigur, întrebarea pusă a fost dacă I.B. a sesizat sau nu la Primăria Târnăveni aspectele menționate, verbal sau în scris. Răspunsul primit a fost că, el, având o vârstă mai înaintată, de peste 90 de ani, îi este mai greu să formuleze o sesizare în scris. A fost, însă, de vreo trei ori la Primărie și nu a găsit pe nimeni care să-l asculte.
DISCUȚII CU FUNCȚIONARI AI PRIMĂRIEI TÂRNĂVENI
Primele discuții pe această temă le-am purtat în redacție, în sensul că, dacă este cazul sau nu de a face o deplasare la fața locului. S-a convenit ca cea mai potrivită modalitate de clarificare a situației ar fi să iau legătura telefonică cu Primăria Târnăveni. Acest fapt s-a petrecut în amiaza zilei de luni, 9 noiembrie a.c. La primul apel telefonic îmi răspunde, presupun, centralista. După ce mă prezint și explic în ce problemă doresc răspunsuri, mi se face legătura într-un birou în care nu a răspuns nimeni. Așa a fost și a doua și a treia oară, cu rugămintea să revin mai târziu. A patra oară mi se face legătura într-un birou, după ce solicitasem legătura la biroul “investiții” sau “domeniul public”. Îmi răspunde o doamnă. Mă prezint și spun despre ce este vorba. De la celălalt capăt al firului telefonic aflu că mi s-a făcut legătura la “contabilitate”, iar acel serviciu din cadrul Primăriei Târnăveni are alte competențe. Dau telefon pentru a cincea oară și cer din nou legătura în biroul “domeniului public”. Da data asta ridică telefonul o doamnă. Mă prezint, îi spun despre ce este vorba. După ce am fost ascultat, mi se răspunde ca reclamantul să depună o sesizare în scris, în acens sens, la Primărie. Îi răspund că este în vârstă de peste 90 de ani și nu mai poate face asta. Primesc răspunsul că ar fi trebuit să-l roage pe un vecin să scrie reclamația. Dar, continuă doamna, mă invită, insistent, să descriu toată această situație către Primărie, pe pagina lor de internet. Răspunsul meu a fost, o fac cu plăcere, dar, poate nu a înțeles bine de la început, o voi face în ziarul “Cuvântul liber”. Un ziarist, dacă scrie despre o problemă cetățenească, nu o face în nume propriu, fiindcă nu este problema sa. La final, i-am cerut să se prezinte, dar a refuzat și a închis telefonul.
DE REȚINUT ȘI DE APLICAT
În multe primării persistă, chiar la modul patologic, mentalitatea cum că, începând de la primar și terminând cu femeia de serviciu, toți sunt dirijorii localității, fie că este oraș, fie că este comună. Va trebui înțeles un lucru foarte simplu: primăriile, cu conținutul lor, se află în slujba cetățenilor și nu invers. Ei sunt puși să servească interesul cetățenilor, a celor care plătesc taxe și impozite și de unde își asigură ei salariile și cheltuielile legate de consumuri. Aroganța unora nu denotă decât prostie și dovada că nu se află în serviciu la locul potrivit. Până când nu se va schimba mentalitatea, nu se va schimba nimic în bine.
