FÂNTÂNILE, CRUCILE ȘI TROIȚELE CREȘTINE

Distribuie pe:

Folosindu-se cu faptul că toată viața lor au cutezat să îl “plagieze” pe Lucian Blaga (1895-1961), poetul-filozof al Lancrămului Văii Frumoase a Sebeșului Alba-Iuliei, prin mereu repetarea, fie și numai în gânduri șoptite, a stihurilor sale înțelepte: “Veșnicia s-a născut la sat”, doi omenoși soți, dascăli de școală primară țărănească și ardeleană, rude îndepărtate și prieteni sinceri ai familiei mele, au “născocit” un frumos și înțelept gând liric. Cel care, în acele îndepărtate vremuri, suna cam așa: “În nefireasca liniște a unei nopți de vară cu Lună plină, Eu și Ea ascultam tăcutele tăceri ale vocilor noastre, hotărând să săpăm cu săpători, tocmiți și plătiți cu ziua, într-un colț de aluniș al codrilor din preajma “drumului fructelor de pădure”, o fântână cât mai adâncită cu putință, în ale căror unde mișcătoare, de ape limpezi și reci, să ne privim zâmbitoarele noastre chipuri tinere și călătoare printre stelele scăpărătoare ale cerurilor senine. Chipuri reproduse precum te-ai fi așezat în fața sticlei de cristal a unei mari și sclipitoare oglinzi. Zis și făcut! Și pentru ca din apele ei toți drumeții să își poată astâmpăra setea gurilor însetate și buzelor crăpate de arșițele verilor, iar obosiții cosași ai ierburilor înflorate ale câmpurilor să își răcorească fierbințeala frunților și să își aline durerea palmelor bătătorite, am hotărât să dăruim acelei singuratice fântâni și o troacă scobită într-o mare lespede de stâncă de granit, coborâtă tocmai din înalții și împăduriții Munți Făgăraș, ca din a ei apă nestătută să se adape atât cirezile ciurdarilor de vite, cât și turmelele ciobanilor de oi. Dar și caii înspumați și înhămați la carele grelelor poveri; căprioarele și țapii, ciutele și cerbii, ursoaicele și urșii; cocoșii și găinușele de munte; făzănițele și fazanii. Ca apoi, alăturat, să înălțăm o grea și bolovănoasă “cumpănă de fântână”, de a cărei verigă din fier-alămit să prindem o găleată ferecată în doage de lemn de acăț, iar de toarta ei, cioplită din creangă de carpen, să agățăm un lănțișor, iar de el o căniță din aramă, încrustată atât cu datele calendaristice ale acelei zile de 24 iunie 1970, cât și cu trei litere de “V”, reprezentând monogramele prenumelor și numelor noastre: Valerica, Valer și Vulcan.

Așadar, au trecut de atunci, de mult de tot, mai bine de 50 de ani, astfel încât noi doi am încărunțit și îmbătrânit în așa mare măsură încât cei cinci copii ai noștri ne-au făcut de cinsprezece ori bunici, iar copiii-copiilor lor de șapte ori străbunici. Și ce mare bucurie și mândrie în sufletele noastre atunci când, neuitându-ne strădaniile, locuitorii mândrului nostru sat natal, cu casele lui presărate pe drumul lung și cunoscut al văii sibiene a Hârtibaciului, n-au uitat să ne mulțumească că ne-am învrednicit, în îndepărtata noastră tinerețe și dăscălie, să săpăm acea fântână cu apă rece și bună, dar și că la recenta noastră “Nuntă de Aur” am clădit, pictat și sfințit, lângă cumpăna acelei bătrâne fântâni, o tânără, o mândră și o creștinească Troiță ortodoxă, românească și ardelenească. Permanent împodobită cu vechi icoane sfințite și cu frumoase chindeie înflorate, iar alăturat lor: TRICOLORUL ROMÂNESC, cu migală țesut și multiplicat în milioane de exemplare, în “Atelierele de steaguri” de la Mârșa văilor Oltului și Avrigului, a vrednicilor de laudă patroni, soții sibieni Paula și Alexandru Bălan. Acum, doi ani, pe amintitul Tricolor de Sfântă și Creștinesască Troiță, cea mai îndemânatică țărancă-țesătoare din acel “sat fără nume, dar cu renume”, a brodat, în ROȘU, GALBEN și ALBASTRU, simbolica cifră 100, reprezentând JUBILEUL UNIRII TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA.”

NOTĂ: Dragă cititorule drag, cred că te bucuri cât de frumoase, cuminți și liniștitoare sufletului și privirilor noastre sunt Crucile și Troițele!? Podoabe creștinești, cu dărnicie risipite nu numai pe ulițele și hudițele satelor, ci și la răscrucile drumurilor de hotărnicie ale căruțelor, ciopoarelor oilor ciobanilor și cirezilor vitelor ciurdarilor! Spre ele se îndreaptă să se închine, cu pașii lor tot mai greoi și îngândurați, bătrânii țărani-plugari români?! De unde și ivirea unei supărătoare întrebări personale în mintea mea troienită de gânduri: Nu vi se pare, cumva, că s-au împuținat îngrijorător de mult vechile fântâni săpate și adâncite spre izvoarele Pământului Românesc?! Iar rugămintea mea rugătoare vă îndeamnă să nu uitați că în a patra duminică, de după Rusalii (24 iunie, de Sărbătoarea Creștinească a Nașterii Sf. Proroc Ioan Botezătorul) să îmbrăcați în galbenele și înmiresmatele Sânziene mormintele morților știuți sau neștiuți de voi și de mine, din cimitirele satelor, orașelor, hotarelor și câmpurilor de bătălie ale tuturor războaielor de apărare ale gliei și credinței străbune, ca și de neatârnare a Țării Românilor - Eroi! Să cinstim, să înfrumusețăm și să înmiresmăm și Crucile, și Troițele, și Fântânele și Izvoarele înșirate pe drumurile culegătorilor strugurilor, merelor și prunelor tomnatice, soiuri de poame din vechime, îndulcite și aromatizate de mândrul și creștinescul Soare de deasupra pământurilor situate de o parte și de alta a Carpaților, prelungite până dincolo de Dunăre și Mare!

Așadar, rogu-te pe Tine Doamne-Dumnezeul meu, fii milostiv și ocrotește-i pe români ! Pe cei statorniciți și truditori pe Pământul Sfânt al Patriei mele străbune, dar și pe cei gânditori ai reîntoarcerii definitive pe la vetrele caselor părinților și bătrânilor lor bunici! Întrerupând, astfel, lunga și trista lor înstrăinare și pribegie prin Lumea Largă!

Lasă un comentariu