Cercetătorii americani de la Institutul Național al Cancerului (Laboratorul Harbor), citați de descopera.ro, au aflat cum procesează creierul frica, trimițând semnale inimii ca să ne ajute să scăpăm de amenințare.
De asemenea, cercetătorii susțin că circuitele din creier care procesează frica trebuie să ne ajute să învățăm de pe urma experienței și să recunoștem ce situații sunt cu adevărat periculoase, pentru a reacționa în mod corespunzător.
“Abilitatea de a ne fi frică este abilitatea de a simți pericolul și mai este elementul care ne ajută să găsim o cale de scăpare. Cu toate acestea, în cazul unor circumstanțe mai cumplite, reacția la frică a creierului ar putea fi crucială pentru supraviețuire.
În studiul nostru, am analizat circuitele creierului care stau la baza fricii, folosind instrumente neuroștiințifice sofisticate, pentru a cartografia legăturile și a afla modul în care componente specifice contribuie la învățarea fricii. O înțelegere mai profundă a acestor circuite duce la modalități mai adecvate de a controla reacțiile invadatoare de frică, în cazul oamenilor care suferă de anxietate.
Cercetarea a început cu amigdala cerebrală (o structură în formă de migdală) care este considerată centrul de procesare al fricii din creier. Deși amigdala cerebrală era considerată cândva a fi menită în mod exclusiv procesării fricii, noi am extins acum înțelegerea rolului său, descoperind că amigdala cerebrală este importantă și pentru învățarea, pe bază de recompense, iar pe măsură ce am urmărit legăturile sale cu alte regiuni ale creierului, am descoperit complexitatea sa.
Amigdala cerebrală este importantă pentru formarea memoriei fricii, însă este importantă și pentru interacțiunea cu alte sisteme din creier, într-un context comportamental diferit. Noi credem că acest circuit pe care l-am descoperit și care joacă un rol în reglarea memoriei fricii este doar vârful aisbergului...
Este cu adevărat important pentru reglarea memoriei fricii, însă probabil este implicat și în alte comportamente mai complexe, comunicând și cu o parte a creierului, cunoscută pentru rolul său în controlarea mișcării.
Nu era cunoscut, până acum, că structura numită globus pallidus era implicată în procesarea fricii sau formarea aminitirilor. Însă, atunci când am perturbat semnalele dintre amigdala cerebrală și globus pallidus în creierul șoarecilor, am descoperit că animalele nu au mai putut învăța că un anumit sunet reprezenta o senzație neplăcută...”, explică oamenii de știință americani. (L.P.)
