* “Nu ești chiar atât de singur precum crezi. Cel puțin două persoane se interesează de tine: Dumnezeu și diavolul. În succese, îl recunosc pe Dumnezeu, în eșecuri mă recunosc pe mine”.
Gavriil Stiharul (Pseudonimul lui Gabriel Iordan-Dorobanțu), (1958-), poet, profesor, studii de filologie și jurnalistică. Admirator al poeților Lucian Blaga, Costache Ioanid, Traian Dorz, admirator și discipol al părintelui Galeriu. A publicat în multe publicații: “Convorbiri Literare”, “Ziua de Giurgiu”, “Dimineața”, “Tineretul liber”. Poezia caută să creeze o stare sufletească de mistică ascetică, invitând la un urcuș dumnezeiesc, liric și creștin.
***
* “Cultivați sentimentul național și religios în noile generații. Faceți-i pe copii să prețuiască evenimentele mari ale istoriei noastre, mai mult decât pe ale altor popoare, convingeți-i că strămoșii lor au fost niște eroi, redeșteptați în inimile lor aceeași iubire de țară și Dumnezeu, pe care ei trebuie să o aibă ca urmași ai celor mai mari eroi. Nu vă temeți că veți cădea în exces; Oricât de departe veți ajunge, cu atât va fi mai bine”.
Spiru Haret (1851-1912), matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc, din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române. Ca profesor, a predat: geometria, trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană și în spațiu, geometria descriptivă și mecanica rațională. În anul 1910, publică Mecanica socială, la Paris și București, utilizând, pentru prima oară, matematica în explicarea și înțelegerea fenomenelor sociale. A fost poate cel mai mare reformator al școlii românești din secolul al XIX-lea.
***
* “Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oportunitatea pe care mi-a dat-o de a învăța că moartea este cheia care deschide ușa către adevărata noastră fericire”.
Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791), compozitor german și austriac, unul din cei mai prodigioși și talentați creatori în domeniul muzicii clasice. Anul 2006, cu ocazia jubileului a 250 de ani de la nașterea compozitorului, în Austria și Germania a fost cunoscut ca “Anul Mozart”. În registrul de botez a fost înregistrat cu numele: Johanes Criysostomus Wolgangus Teofilus. Mai târziu, în Italia, și-a luat numele de “Amadeus” , traducerea latină a lui “Teophilus”, adică “Iubitor de Dumnezeu”. Tatăl lui a fost un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui arhiepiscop din Salzburg. De mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian. Călătorește și susține concerte extraordinare, în toate colțurile Europei. A fost însoțit, peste tot, de mama sa, a cărei moarte l-a întristat foarte mult. Tatăl, a fost fericit să audă din gura lui Ioseph Haydn: “Fiul dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”, și “Bravo Mozart” din gura împăratului Iosif. Moartea lui a fost suspectă, mergându-se până la ipoteza otrăvirii, de către rivalii lui. În scurta sa viață, a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime.
P.S. Mitropolitul Moldovei și Sucevei Teofan, (1959): “Străinii vin și pleacă! Pericolul nu sunt ei, ci noi. Se vor pustii satele și orașele, atunci când nu vor mai fi strigăte de copii, mame cu prunci în brațe, tați cu prunci de mână, pe ulițele și străzile noastre. Nu există fericire mai mare decât să se nască copii. A fost o vreme când în țara noastră erau 8,5 milioane de români și se nășteau 300.000 de copii pe an. Acum am fi aproape 20 de milioane de români și se nasc aproape 150.000 de copii pe an. Spunea a ministrul Mehedinți: “Supraviețuirea unui neam constă în nașterea de copii”.
