Originar din Betsaida, fiul lui Iona din Galileea și fratele lui Petru, Sfântul Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul.
A doua zi după Botezul lui Iisus, în Iordan, auzindu-l pe dascălul său Ioan, arătând spre Iisus: “Iată Mielul lui Dumnezeu. Cel ce ridică păcatul lumii”, l-a urmat pe Hristos, mărturisind fratelui său: “L-am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos”, îl atrage și pe el spre dragostea lui Hristos. Sfântului Andrei i se mai spune și “Cel dintâi chemat al Domnului”. El a urmat Mântuitorului, însoțindu-l pe drumurile Țării Sfinte, a fost martor al faptelor minunate, săvârșite de El, s-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, dătător de viață, al credinței celei noi întemeiate de Hristos și, mai presus de toate, a văzut patimile Domnului, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință, în ziua Învierii.
Tradiția Bisericii mai spune că, după Înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolii au tras la sorți și au mers în toată lumea, pentru propovăduire. Sfântul Andrei a ajuns în Bitinia, Bizantia, Tracia și Macedonia, cu ținuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre și Scythia Minor (Dobrogea) și până în Crimeea. Venind la propovăduire în Dobrogea, și-a ales pentru rugăciune și reculegere locuri retrase, în păduri, grotele unor stânci La marginea pădurii de lângă localitatea Ion Corvin, din județul Constanța, Peștera Sfântului Apostol Andrei reprezintă, simbolic, Betleemul românesc, aici născându-se Creștinismul, prin propovăduirea Evangheliei de “Cel dintâi chemat la apostolie”. Cele 9 izvoare, aflate în apropierea Peșterei, au cea mai bună apă din toată Dobrogea. Se spune că Sfântul Andrei boteza în pârâul care se forma din curgerea acestora.
Tot din tradiție, știm că Sfântul Andrei a avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, căruia i s-a spus “Crucea Sfântului Andrei”.
Noaptea Sfântului Andrei în credința populară
Ziua Sfântului Andrei se mai numește și Ziua lupului sau Gadinetul șchiop. Se spune că, în ultima zi a lunii noiembrie, lupul devine mai sprinten și își poate îndoi gâtul.
Tradiția spune că, în noaptea de 30 noiembrie, Sfântul Andrei adună lupii și le împarte prada pentru iarna care începe.
Din această cauză, nu este permisă nicio treabă în gospodărie, ca să nu strice lupii vitele. Nu se mătură, nu se aruncă gunoiul, nu se face pomană și nu se dă nimic cu împrumut.
În această noapte, la miezul nopții se deschid cerurile, iar toate animalele vorbesc, dar cine le ascultă ce spun, moare.
În credința populară, în noaptea de către Sfântul Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii, care pot fi opriți să intre în casă prin ungerea cu usturoi a tocurilor ușilor, ferestrelor, hornurilor, scărilor, clanțelor.
Cel mai des întâlnit obicei este legat de măritiș și de visele premonitorii. Fetele nemăritate trebuie să își pună sub cap 41 de boabe de grâu, iar dacă visează că cineva le ia grâul, atunci se vor mărita cu siguranță. Fetele mai pot face un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un cățel de usturoi. Dus acasă, colacul este așezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, se spune că anul va fi cu noroc. De la această zi și până la Crăciun, gospodinele nu mai țes în război și nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului.
În seara Sfântului Andrei, toți ai casei seamănă grâu în câte o strachina sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos și mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine și o crește mai frumos.
Tot în această noapte, se fac observații meteorologice: dacă luna va fi plină și cerul senin, se zice că iarna va fi cu moină. Dacă luna va fi plină și cerul întunecat, va ninge sau ploua, atunci peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele.
Sfântul Andrei este socotit început de iarnă, numindu-se și “Andrei-de-iarnă”.
