Născut la 10 iulie 1951, în Cluj-Napoca, și adoptat de târgumureșeni, prin natura coincidentelor profesionale și culturale, Vasile Mureșan este un artist polivalent, de mare calibru, recunoscut între marii artiști ai țării. Complexitatea artistică l-a purtat prin diferite ramuri ai artei: pictură, sculptură, desen și poezie, dar și ca expert, cercetător al picturii de secol al XVIII-lea.
Personala de la Galeria “Unirea” este o expoziție de forță, cu o încărcătură simbolică de mare amploare și o istorie ideologică a formelor fără formă, relevând diferite etape din ciclul dezvoltării artistice personale.
Prima etapă este cea a studiului după natură și a exprimării figurative, apoi cea care îl definește pe discipolul lui Corneliu Baba, din punct de vedere al construcției solide și al dramatismului. A treia etapă a fost cea a figurativului liric, sub influența maestrului Mihai Bandac - anotimpurile sufletului, urmată de perioada fauvistă. Cea mai proaspătă și sugestivă este etapa simbolismului creativ, este și cea mai covârșitoare, pentru că exprimă gestualismul în manieră modernă nonfigurativă, o eliberare de sine și unificarea cu absolutul creator prin sugestia gesturilor și a simbolurilor armonizate într-un mod unic și aparte.
Este o expoziție unitară, împărțită pe cicluri de creație și aranjată într-un mod ordonat și bine definit. Este o expoziție aerisită și concentrată pe a defini și transmite mesaj. Facerea după chipul și asemănarea Lui, Legătura dintre Dumnezeu și om, Răstignire - spre rai, spre iad ... o alegere ce aparține fiecăruia, Peisaje figurative - Cinci pâini și 2 pești ...înmulțirea, hrana și împărtășirea, Prapurul - temelia credinței, Contantin cel Mare și povestea ideologiei creștine ... întru' acest semn vei învinge.... Infernul pe pământ, raportat prin axa coborârii și culoarea focului ce topește viața, Infernul din Spitalul Piatra Neamț - sugestie și răzvrătire împotriva sistemului, dar și empatie prin suferința proprie. Urma, ca amprentă, și urma-creație, aici amintind de suprarealismul lui Rene Magritte. 2.020 de ani, în 2020, ca povară a apăsării timpului și a forței de greutate, prin crucea toamnei și toamna răstignirii.
Arta prietenului nostru, Vasile Mureșan, este, de fapt, o artă a abstracțiunii lirice sau o artă informală, încadrându-se în ciclul Expresionismul abstract și gestualism. Este atingerea metaforică a cuvântului și a imaginii, un rol al actorului în viața idealurilor proprii.
Dacă vorbim despre arta abstractă, putem spune că a apărut la începutul secolului XX, printre primii ei reprezentanți fiind Kandinsky, și această artă înregistrează manifestări din cele mai diferite, dezvoltând și extrapolând unele dintre aspirațiile impresionismului, mai ales în domeniul culorii și al accentului pus pe universul interior al artistului. Putem discuta și de Expresionismul abstract, mișcare artistică ce s-a dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea, care constă în reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul picturii, într-o manieră spontană, folosind tratamentul expresiv al materiei, formele abstracte și culorile cele mai variate.
Arta lui Vasile Mureșan este temelia sufletului, dar și sursa de hrană a ideologiei sale. Pictură, sculptură, parte integrantă a eului personal prin care se manifestă cu un tumult debordant și cu o poveste a cugetărilor interioare ce se varsă în întrețesuturile pânzei, pentru a defini stări, sentimente, vibrații și armonii cromatice. Arta lui este forma de exprimare a răzvrătirilor, o poveste didactică a cunoașterii ample, care vine ca o spovedanie. În ultimul pas al ciclului apare împăcarea cu formele și forțele creatoare, o recunoaștere de sine, un mod de a se identifica cu ultima și sincera podoabă a creației. Este parte a frumosului creator și este omul care, mai presus de toate, prin tumultul vieții și al răzvrătirilor, concepe un infinit al dreptății și al unificării firii.
Vasile Mureșan este unul dintre acei artiști care a scris, scrie și va caligrafia un univers al împărtășirii de sine, dar și un complex al povestirilor de viață, prin descoperiri de drumuri ce i-au amprentat cicluri diferențiate în povestea creativității. El face parte dintre artiștii de mare iscusință și meșteșug, aducând în fața publicului concepte și informații conceptuale, pornind de la pictura educativ realistă, reproducere de imagini, și încercând, încet, să se desprindă de forma concretă a fotografiilor, a fotorealismului, parcurgând ciclul peisajelor, inspirat de artistul Mihai Bandac, pentru o perioadă mai lungă, dar foarte productivă, în care s-a identificat cu natura și energiile simbolismului ei, prin sensibilități și rafinamente cromatice de exceptie, un punct important și bine definit al acestei perioade. După care, încearcă să se desprindă de forma peisajului care devenise deja un motiv consumat și din cauza cumpenelor vieții, descifrează codul nemulțumirilor prin răzvrătirea conceptelor nepuse la locul lor, prin credință și versete biblice, dar și prin versuri devenite concepții de căutare interioară, cu decăderi și dezamăgiri transferate în forma de exprimare.
“Urma cea din urmă: Cu prima urmă timpul mi-l măsor/ Și el se scurge urmă după urmă/ Clepsidra timpului înghite tot/ Și poate asta-i cea din urmă urmă.”
“Răstignire: Mă simt răstignit pe propria-mi paletă/ Din mâini nu-mi curge sânge, ci culori/ Și pânza albă zăpadă, pustiul de la poli,/ Așteaptă să-mi dau viața întinsă în culori.”
“Rugă: O, Doamne, Mare Dumnezeu,/ Iluminează-mi, Doamne, calea,/ Să nu mă rătăcesc de Eu./ Doamne, aceasta mi-e rugarea/ Sunt eu, Vasile Mureșan,/ Zugrav în astă mare turmă,/ De frică să nu rătăcesc,/ Aș vrea să las pe drum o URMĂ./ Acum, când văd că obosesc/ Și simt suflarea că se curmă,/
O, Doamne, Ție-ți mulțumesc,/ M-ai ajutat să las o urmă.”
Opera lui din această perioadă a devenit ca un joc cu Divinitatea, prin care căutările și frustrările se împletesc în forme de legătură și căutări înfrigurate, dar foarte bine conturate, împletite, legate și documentate. Fiecare lucrare devine o poveste completă, o simfonie complexă, o poveste ce aruncă în fața privitorului o simbolistică neobișnuită, dornică de afirmare, prin percepția privitorului, la fiecare scară socială. Este Omul care desface cutia Pandorei în splendoarea recunoașterii prin forța jocului de legătură: mâini, picioare și concepte de unificare spirituală. O disperare a dobândirii de iubire și înălțare, indiferent prin ce modalitate: ori prin a apela la moarte, ori prin a apela la sacrificiu, cert este că toate lucrările din acest ciclu devin o căutare perpetuă a justificării vieții și a morții. Sau am putea spune că artistul caută adevărul suprem, prin toate mijloacele de exprimare simbolică.
Vasile Mureșan este omul care, din ură, bucurie, dezamăgire, suferință, și cu multă știință, a construit în jurul lui o poveste a fiecarei etape de viață, o poveste încărcată cu sens și cu un dicționar al superlativelor simbolice. Un alfabet al dorinței de afirmare și un dialect al cunoașterii universale. Vasile Mureșan este sursa dobândirii de sine, este aluatul dospit al eforturilor spre cunoaștere, și opera lui este dovada vie a universului povestit, regăsit sau demn să se desfacă în fața fiecaruia dintre noi. Opera de dobândire umană și opera de descătușare existențială, un mare răspuns la forța creației de a definii sensul. O viață, o poveste și un om ce pare a fi supraom, atât prin potențialul creativ, cât și prin informația pedagogică ce stă în spatele documentației lui. Este omul bucuriilor cromatice și al rafinamentelor de mare forță și curaj.
Ultimul ciclu al operelor lui, este recunoașterea de sine și împăcarea cu singura forță de detașare a formei concrete si dobândirea sugestivă a artei nonfigurative abstracte, moderne, prin concepte ce se vrea a se detașa de lume. Pare a fi o energie vie a fiecărei senzații eclectice sau empatice universale, ce ne înconjoară, sau poate fi acumularea energiilor ce nu se văd, pentru a defini lumea superioară a firii. Este, dacă vreți, puterea de a descoperi partea nevăzută a tuturor sentimentelor și energiilor ce se împletesc așa de frumos în exprimarea sufletului creator.
Eu, personal, cred că arta, cu adevărat, din acest punct se justifică și se manifestă. De ce zic acest lucru? Pentru că fiecare formă a nevăzutului nostru este hrană a întregii firi și pentru acest lucru am putea spune că arta iubitului nostru prieten, a ajuns la sugestia și ideologia firii prin complexitatea structurării simbolice și empatice chiar empirice: “Era demult, atunci, la început,/ Când Dumnezeu lua în mâini un bulgăre de lut/ Și-l frământa și-l mai privea nițel/ Se întreba: Ce am să fac din el?/ Om am să fac, asemeni mie/ Să îmi urmeze pe vecie./ Și l-am făcut asemeni, cu măreața-i față/ Și am suflat în el suflări de viață./ De-atuncea, omul, în veci iscoditor,/ Se tot visează și dânsul creator”.
O legătură pregnantă a operei lui Vasile Mureșan o putem avea cu artistul René Magritte, care impune drept concepție de bază sintagma: “Pictura trebuie să fie poezie, iar poezia trebuie să evoce misterul”. “Misterul” este denumit și “cuvânt-cheie”. René Magritte este artistul care a influențat tendințele artistice abstracte, din prima parte a secolului al XX-lea, dar și arta conceptuală, Pop Art-ul anilor '60 și chiar gândirea analitică a artei contemporane. Diferenta lirismului lui Vasile Mureșan față de opera lui René Magritte este deslușirea mesajului coerent al povestirilor, și nu al absurdului, bazat pe combinații nelalocul lor sau bizare, așa cum este în cazul lui Magritte. În opera lui Vasile Mureșan apar simbolistica cifrei 3, prin revelația Sfintei Treimi, și viața creată prin urma semnului uman: palma și piciorul, cerul și pământul, dar și întreg Universul, este sintagma de legătură cu viața creativă și opera în sine.
Muri este artistul cu expoziții de mare anvergură, atât în țară, cât și în străinătate. Pe unde a umblat, a lăsat urme adânci ale personalității sale. Un artist care dezvoltă concepte și modalități de manifestare, atât personale, cât și colective, și Omul care a croit drum de urmat multora care au cochetat cu arta. Un sprijin real al fiecăruia dintre noi și o poveste a altruismului în definirea colectivității.
Obsesia lui Vasile Mureșan pentru perpetua căutare a meditației și a exprimării emoționalității: Focul, ascensiunmea, toamna, ... Grafisme, tușe stilizate, expresivități cromatice, empatia simbolurilor, spirala, scara, verticalitatea, atmosfera, universul și toată povestea creației sale se împletesc armonios în periplul tumultos al vieții. Stare de veghe și stare de fapt, ... starea de a cunoaște și a se motiva pe sine însuși să meargă mai departe, în dorința de a cunoaște necunoscutul..... sau poate de a desluși mesajul infinitului, prin forma concretă a manifestării sufletești și intuitiv-emoționale, prin gestualism, expresie, forță și mesaj subliminal, transmis cu bucuria armoniei vibrante a emanației universale și deslușirea mesajului ca formă de raportare la lucrare. Arta și bucuria de a savura, dar și de a împărtăși povestea prin diferite forme sugestive și emoțional-empatice.
Omul de dincolo de pânză și artistul din propria lui poveste de viață, omul cu sufletul deschis și opera cu mesajul înfruptării colective... Operă și om, artă și artist, totul la superlativul cunoașterii.
Rugă pentru morți, crucificarea, minunea, prapurul, cele 5 pâini și doi pești, paleta - marele Creator și micul creator, Crucea care devine suport al consolidării șasiului și, implicit, al lucrării (de fapt, este parte integrantă a crezului interior prin căutarea susținerii, a sprijinului și întrajutorării spre scara absolutului creator, este unificarea punctelor cardinale și armonia completă a Universului). Este, dacă vreți, obârșia de a se arunca într-un drum sprijinit de încrederea superiorității și partea în care își pune nădejdea, neavând o altă cale... Este urma pe care trebuie să o urmezi în descoperirea rolului nostru și al vieții, pentru o călătorie în abisul universului creat, dar nemuritor, este paleta care devine crucea hărăzită fiecărui pictor și temelia asumării ideologiei firii, numită și sacrificiu: “În fiecare an de Paște,/ Tot amintinu-ne de El,/ Înjunghiem mai crud, sălbatic,/ Nevinovatul, blândul miel./ N-ați înțeles atunci îndemnul/ Să nu asasinăm un miel,/ Ci drept ofrandă ne-ntinată,/ Să îl iubim cu toți pe EL.”
Răstignire, șotronul-jocul loteriei vieții și norocul găsirii scopului și drumul ce ne aparține spre calea ce o merităm... DESTIN. Mâna pictorului răstignită, din care curg culori, și nu sânge, este de fapt prefigurarea jertfei supreme a creației, în scopul împărtășirii colective, jertfa artistului.
Ceasul - ca timp efemer în viața de zi cu zi - și Soarele - lumina lumii, prin înălțarea stării de a fi. - Spovedanie. Clepsidra - mersul prin viața timpului și neputința învingerii, dar și durata de a fi în spațiul ce nu are decât moarte.... ALEGERE. Și Talpa - pasul echilibrului și forța amprentării în materia plenitudinii umane dar și Urma, ca formă de amintire din periplul nostru prin viață - TRECERE
“Căutare: Cu primul pas începe orice cale/ Și urmă se așază după urmă/ Pe lunga calea căutării Tale/ Aș vrea să nu mă rătăcesc/ Lăsând o urmă.”
“Schimbare: Cu fiecare pas făcut/ Văd lumea cum se schimbă/ Se schimbă cu adevărat?/ Sau e oglinda strâmbă?”
“Deșertăciune: Cercai în van la poarta nemuririi/ Și urme pe nisip am tot lăsat/ Dar valul timpului necruțător,/ Îmi șterge urma ne-ncetat.”
“Obosit: Am tot trudit și-am tot umblat/ Lăsând tot urmă după urmă/ Amprenta sufletului meu/ Dar îndoiala mă tot scurmă/ Și vița vieții s-a uscat/ Aceasta-i cea din urmă urmă.”
“Trecere: Nici nu contează cât de ferm ți-e pasul/ Că nu se știe când îți bate ceasul/ Că-i subțire viața ca o ață/ Și astăzi ești, și mâine nu mai ești în viață.”
Așa îl văd eu pe Vasile Mureșan.
(Prezentare din data de 21 noiembrie 2020, la Galeria “Unirea”, în cadrul vernisajului expoziției artistului Vasile Mureșan.)
Versuri de Vasile Mureșan
