LUDUȘENI ÎN VIZITĂ LA FRAȚII ROMÂNI DIN REPUBLICA MOLDOVA (I)

Motto: “Avem o singură istorie, un singur Eminescu, o singură Dunăre și un singur Dumnezeu. Avem o singură patrie și ea se cheamă LIMBA ROMÂNĂ”.

Academician și poet Nicolae Dabija

“NOI SUNTEM GATA SĂ VĂ PRIMIM LA NOI”

Prin intermediul doamnei Emilia Price, asistent medical la Casa de copii școlari și preșcolari din Luduș, am trimis o scrisoare oficialităților din localitatea Bravicea, raionul Călărași, din Republica Moldova (U.R.S.S.), prin care le-am sugerat să inițiem înfrățirea localităților Luduș (România) și Bravicea (Republica Moldova). Aceasta se întâmpla, cu voia bunului Dumnezeu, la începutul anului 1991. La acea vreme, eu nu aveam nicio funcție administrativă sau politică în orașul Luduș. Eram simplu cetățean, profesor de istorie, cu treizeci și cinci de ani vechime în învățământ. Singurele documente care mă îndrituiau să încep un asemenea demers au fost aflate la îndemâna oricărui român: iubirea de neam și de țară, dorința sinceră de a fi de folos semenilor mei, înțelegerea că, dacă noi, românii, nu suntem solidari, nu ne ajutăm unii pe alții, atunci degeaba așteptăm ajutorul străinilor și că, dacă crede în reușita PODULUI DE FLORI de peste Prut, atunci și Dumnezeu este de partea noastră și ne ajută. M-au susținut în această lucrare suferințele basarabenilor refugiați în România, unii, după iunie 1940, alții, după martie 1944, și pe care, ridicându-mă în viață, i-am cunoscut, dar și numeroasele dovezi istorice referitoare la nedreptele împrejurări politice internaționale, în care ținuturile românești de dincolo de râul Prut au ajuns sub stăpânire rusească, în anul 1812 și în anul 1940, despre care am aflat învățând Istoria Românilor.

Despre o înfrățire între români din România și români de dincolo de Prut nici nu putea fi vorba în anii în care pământul românesc al Basarabilor a fost inclus, împotriva voinței românilor, în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.). Desprinderea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de sub tutela Moscovei și proclamarea Republicii Moldova ca stat independent, iar a limbii române ca limbă oficială în acest stat românesc, în anul 1990, a făcut posibil demersul inițiat de mine la începutul anului 1991.

Și-apoi, mai este o realitate pe care o cunosc aproape toți ludușenii: încă în anul 1990, la Luduș și-au făcut prezența, în târgul săptămânal de marțea, negustori basarabeni, aducând spre vânzare, produse industriale fabricate în fosta U.R.S.S. Printre acei români basarabeni, sosiți la Luduș cu mărfuri de vânzare, i-a cunoscut doamna Emilia Price pe oficialii administrației locale din Bravicea, autorități care i-au înlesnit colaborarea cu renumite cadre medicale din raionul Călărași. Fără doamna Price și prietenii domniei sale din Republica Moldova, inițiativa mea nu ar fi avut sorți de izbândă.

După două săptămâni de la trimiterea scrisorii prin intermediul doamnei Emilia Price, autoritățile locale din comuna Bravicea au răspuns favorabil inițiativei mele, printr-un document semnat și parafat, document pe care îl reproduc in extenso:

Directorului liceului din orașul Luduș și

Domnului Gheborean

Am primit mesajul Dumneavoastră de salut, de care ne-am bucurat foarte mult.

De la doamna Emilia am înțeles că ați dori să facem relații reciproce. Noi suntem gata să Vă primim la noi. Suntem gata de a face schimb de elevi, profesori, lucrători economici. Dispunem, la mijloc de codru, de o tabără pentru copii. Vă garantăm cazarea, alimentarea gratuită. Dacă dumneavoastră sunteți gata de a pune baza acestor relații, vă putem primi în luna iunie și iulie.

Dacă acceptați condițiile, așteptăm confirmarea Dumneavoastră oficială de primăria locală.

Cu mult respect,

Primarul satului Bravicea, Gh. Pruteanu

Directorul școlii medii Bravicea, V. Gălescu

Directorul sovhozului - fabrică “Bravicea”, I. Malcoci

Președintele comitetului sindical a sovhozului - fabrică Bravicea , A. Corețchi

(Va urma)

Lasă un comentariu