La ora 14, vom fi la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, purtând în inimi ostașii Armatei Române căzuți aici. Pe urmele lor mergem, îi regăsim în morminte și-n jurnalul scriitorului Constantin Gane, care a luptat la Valea Uzului: “La dreapta, cum intri, sunt trei morminte proaspete, acoperite cu flori. Pe crucile de lemn sunt trei nume săpate: Borcescu, Mihuțescu, Bătrânul. Pe cel din urmă, l-am cunoscut puțin. Un tânăr sublocotenent de rezervă, mort în fruntea plutonului său.
Pe Mihuțescu îl țineam bine minte. Un băiat înalt, subțire, cu păr bălai cum e mătasa de porumb. Învățător de prin Olt, pripășit în Moldova [..] Era locotenent. La un atac, pe Lapoș, în fruntea companiei lui, a fost prins într-un foc încrucișat de mitraliere. Înaintând prin ploaia de gloanțe, striga soldaților din urmă: «După mine, băieți!
Cine-o cădea să cadă, dar, cine-o ajunge, s-arate străinului ce poate un Român!» A murit acolo, ciuruit de gloanțe, iar peste trupul lui au trecut Românii și-au arătat ce pot!
Borcescu, căpitan activ, comanda batalionul. Firea lui veselă și glumeață, inima lui blândă și iertătoare, sufletul lui curat și drept făcuse din omul acesta un fel de icoană de sfânt, la care se închinau soldații. La Bucșiu se smucise din mâna Ungurului, dar de obuzul Neamțului nu i-a fost să scape. L-a spintecat o schijă de obuz, pe Valea Uzului, la postul lui de comandă.”
De Ziua Națională, privirea către Eroi!
