• „Dumnezeul meu, mă rușinez și mă tem să-mi ridic fața către tine, Dumnezeul meu, pentru că fărădelegile noastre au trecut peste cap și vina noastră s-a mărit până la cer. Din zilele părinților noștri și până astăzi suntem în mare vinovăție și pentru fărădelegile noastre am fost dați noi și regii noștri, și preoții noștri în mâinile altor neamuri, și în sabie și în robie și pradă, și în rușine am fost, cum suntem și astăzi”.
***
• „Tot ce s-a poruncit de Dumnezeul ceresc trebuie să se facă cu îngrijire pentru templul (biserica) Dumnezeului celui ceresc. Băgați de seamă să nu-și întindă cineva mâna asupra bisericii Dumnezeului ceresc, ca să nu vină mânia lui asupra poporului, conducătorilor și fiilor lui”.
***
• „Doamne Dumnezeul nostru, drept ești Tu, pentru că ne-ai scăpat până în ziua de astăzi; Iată că noi și acum suntem în nelegiuirile noastre; Deci, astfel, nici n-ar trebui să stăm înaintea feței Tale. Pocăiți-vă, lepădați-vă de păcatele voastre, înaintea Dumnezeului nostru și faceți voia Lui, depărtați-vă de popoarele cele rele”.
Cartea Întâi a lui Ezra
Conform tradiției evreiești, Ezra a trăit aproximativ între anii 480-440 î. Hr. și a fost un mare preot care a introdus Tora (primele cinci cărți ale lui Moise) în Ierusalim, după întoarcerea evreilor din exilul babilonian. Neoficial, el este cel care, ajutat de un mare grup de preoți, a compus cărțile Vechiului Testament. Cartea este scrisă în anul întâi al domniei lui CIRUS, regele Perșilor, care, pentru a se îndeplini cuvântul Domnului, cel grăit prin gura lui Ieremia, a dat veste tuturor popoarelor pământului să construiască locaș sfânt Domnului în Ierusalim.
Fiecare om poate ajuta la ridicarea templului, cu ceea ce are: aur, argint, vite, lucruri scumpe, orice daruri date de bună voie. Regele Cirus a scos vasele templului Domnului, pe care regele Nabucodonosor (sec. XII î.Hr. - 1104 î.Hr.) le luase din Ierusalim și le pusese în casa Dumnezeului său. Acestea au fost: treizeci de vase de aur, o mie vase de argint, treizeci de cupe de aur, patru sute cupe de argint, o mie alte feluri de vase. În total s-au adunat, pentru construirea templului din Ierusalim, cinci mii patru sute vase de argint și de aur. Nucleul acestei cărți este rezidirea templului din Ierusalim și restaurarea cultului. Acțiunea se petrece în anul 538 î. Hr., când regele Cirus emite un edict prin care Evreii, aflați în captivitate babilonică, din vremea lui Nabucodonosor, sunt liberi să se repatrieze. Primul convoi se întoarce la Ierusalim sub comanda lui Zorobabel, secondat de preotul Iosua. După un an începe rezidirea templului. În ciuda unor intrigi și piedici venite în special din partea Samarinenilor, lucrarea este terminată în anul 515, având și sprijinul moral al profeților Agheu și Zaharia; sfințirea templului și prăznuirea Paștilor devin prilejuri ale unor mari festivități religioase. Trec 57 de ani. Printre cei rămași în exil se află și preotul cărturar EZRA, „iscusit în legea lui Moise”, care, în anul 458 î.Hr. pleacă spre Ierusalim în fruntea unui convoi redus, și care, odată ajunși, începe să facă rânduială mai întâi în viața morală a conaționalilor săi.
P.S. Vasile Conta (1845-1882), filosof, scriitor, ministru: „Poporul român, numai atunci va putea fi fericit, când educația integrală a cetățenilor se va sprijini pe adevăr și dreptate”.
