SUFLETUL, BISERICA ȘI... CONȘTIINȚA

* “Conștiința este glasul lui Dumnezeu din om; este cel mai adânc glas din inima noastră, care ne îndeamnă numai la bine și ne oprește de la rău, și în al doilea rând, conștiința este sufletul cuvântului. Sufletul cuvântului este cuvântul cel dinlăuntru, așezat de Dumnezeu în inimă, cu care vorbim; că nu vorbim sonor. Acesta se cheamă «sufletul cuvântului». Conștiința este judecător drept. Nu ți-a pus ție Dumnezeu judecător dinafară, să-l poți momi cu parale, să-i dai atâta, ca să te facă pe tine drept. Acest judecător - conștiința - este pus înăuntru, pentru a nu-l putea momi cu nimic!”

***

*”Conștiința, dacă se pătează cu multe păcate, așa de tare îl mustră pe om uneori, că se face lui această mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza conștiinței nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se mai poate ruga. Conștiința roade, roade ca și cariul în lemn. De ce ai făcut și de ce ai mâniat pe Dumnezeu și aproapele cu asemenea păcate? Chiar atunci când nu te vede cineva, conștiința, această lege pusă de Dumnezeu lui Adam întâi, numită și legea firii sau a conștiinței, te mustră imediat”.

***

* “Țineți-vă de Biserica lui Hristos, care de 2.000 de ani stăpânește miliarde de suflete! Nu ieșiți din corabia mântuirii! Nu vă băgați în luntre sparte și vă aruncați în valurile iadului și să vă pară că vă mântuiți fără de Biserică! Cine este afară de Hristos, acesta este afară de Biserică! Cine este afară de Biserică este afară de Hristos! Pentru că Biserica este Trupul lui Hristos, rămâneți în Hristos, rămâneți în «buciumul viței», în trunchiul și trupul lui Hristos, care este Biserica, și nu vă înșelați că mai este mântuire afară de Biserică!”

Părintele ILIE CLEOPA (1912-1998), preot, teolog, duhovnic, stareț la Mănăstirea Sihăstria, arhimandrit, autodidact, trăitor profund al credinței ortodoxe. Este al 5-lea copil din cei 10 al familiei Alexandru Ilie. De mic, era însuflețit de dorul după Dumnezeu; își face ucenicia duhovnicească timp de trei ani de zile la schimonashul Paisie Olaru, pustnic în schitul Cozancea. În anul 1929 este primit în obștea, Mănăstirii Sihăstria din județul Neamț, unde devine egumen pentru o mare perioadă de timp. O perioadă de timp ajunge stareț la Mănăstirea Slatina, județul Suceava, unde organizează obștea, având 80 de călugări. Datorită activității este urmărit de securitate, ceea ce-l face să se retragă prin Munții Stânișoarei împreună cu părintele Arsenie Papacioc, trăind cu Dumnezeu și animalele munților. După 2 ani este readus de Patriarhul Iustinian la Sihăstria, dar pentru a treia oară trebuie să fugă din cauza securității, de data aceasta în Munții Nemțului. Opera părintelui cuprinde cărți cu caracter moral-religios, dar și socio-cultural, de importanță vitală în drumul credinciosului pe drumul mântuirii, dar și o serie de articole în diferite reviste și ziare, predici în manuscris. Mii și mii de oameni l-au vizitat la chilia modestă de la Mănăstirea Sihăstria, s-au hrănit duhonicește, și au plecat mai bogați la casele lor. Este înmormântat în frumosul cimitir monahal al Mănăstirii Sihăstria, alături de părintele său duhovnicesc Paisie Olaru și preotul scrib Ioanichie Bălan. Locurile lor de veci au devenit azi loc de pelerinaj și trăire autentică ortodoxă.

Vorbe de duh:

** - “Cine are frică de Dumnezeu, își păzește sufletul, mintea și limba sa de cuvinte rele și toată purtarea sa de a lucra împotriva lui Dumnezeu”.

** - “Pentru mântuire sunt necesare 3 lucruri: răbdare, răbdare, răbdare”.

**- “Niciodată nu este prea târziu pentru a pune început bun”.

** - “Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minții”.

P.S. Octavian Paler (1926-2007), scriitor, jurnalist, editorialist, om politic român: “Mai mult decât de Dumnezeu, mă tem de absența lui Dumnezeu”.

 

Lasă un comentariu