Am subliniat de nenumărate ori faptul că la noi, la români, democrația este un simulacru. Adică ceva cu totul nedefinit, neconturat și, ca atare, rezultatele pot fi neașteptate sau neprevăzute în orice domeniu, ce nu se înscriu în nici un tipar. Un fel de “unde dai și unde crapă”. Alegerile de la sfârșitul acestui an, fie ele locale sau parlamentare, s-au desfășurat într-o notă de indiferență și dispreț, atât din partea partidelor politice, cât și a cetățenilor, tonul în acest joc, cu totul neonorant, dându-l chiar liderii acestor partide, atât de la nivel central, cât și local, care în îngânfarea și faraonismul lor au considerat, ca de fiecare dată și în toate împrejurările, că victoria li se cuvine, că nu ei sunt în slujba cetățenilor, ci cetățeanul în slujba lor și, ca atare, rolul acestuia este să-i aleagă necondiționat, indiferent de prestația lor, de aportul partidului la starea de fapt a societății.
În consecință, atât la alegerile locale, cât și la cele parlamentare, s-au pus drept candidați pe funcții, fie ele de primari, consilieri, președinți de consilii județene, de deputați și senatori, cu duiumul. Listele de “așteptare pentru ca minunea să se întâmple” au fost atât de lungi, încât la unele partide numărul pretendenților depășea chiar numărul celor înscriși în partid. Anonimi cu grămada, scoși din te miri ce cotloane ale societății, dar dornici de a fi părtași la “marea politică”, mai ales la împărțirea bucatelor de la masa promisă și atât de mult dorită. Sesizat de ani și ani de zile aspectul, i-a făcut pe mulți alegători să sintetizeze un adevăr general valabil că “se cheltuiesc prea mulți bani cu prea mulți oameni care, neavând un rost în lume, se fac politicieni, dintre care mulți chiar parlamentari”. Spunem mulți pentru că la populația României care nu este nici pe departe cea a Statelor Unite, cu care avem un parteneriat strâns, puternic, în consecință, ar fi suficienți chiar și jumătate din câți avem (465 parlamentari, din care 329 deputați), iar cei 300 propuși și aprobați prin referendumul de acum aproape un deceniu (pe care noi nu l-am uitat, dar cei puși să-l materizeze l-au uitat complet), sunt arhisuficienți. Dar, se vede, n-o să-și taie ei, de bună voie, craca de sub picioare.
Cunoscându-le comportamentul din momentul accederii pe posturi și funcții, tot mai îndepărtat de așteptările celor mulți, și lucrul acesta, nu de azi, de ieri, ci de peste 30 de ani încoace, este clar că românii au un dinte împotriva acestui gen de manifestare, folosind absenteismul de la urne drept arma cea mai la îndemână ca mijloc de sancționare. Să ajungi, tu, ca instituție, Parlament al României, considerat pilonul de bază al puterii democratice, în situația de a te construi pe tine și structurile necesare cu indivizi, unii aduși de valuri și fără nicio vocație, cărora doar 31,8 la sută din populația țării cu drept de vot le-au acordat girul, constituie un blam de o gravitate nemaiîntâlnită. Dacă lucrurile nu se vor schimba, și dacă raportul alegători - parlamentari se va deprecia în continuare (acum patru ani a fost de 38,9 la sută), ne întrebăm ce va fi peste alți patru sau opt ani? Se va alege parlamentul cu 10-20 la sută din voturi? Ce fel de parlament va fi acela? O întrebare care putem să ne-o punem chiar de acum, manifestându-ne îndoiala și legitimitatea cu privire la cel actual.
Sintetizând, putem ajunge la concluzia că atât în cadrul alegerilor locale, cât și a celor generale am cules ceea ce am semănat. Și unii, și alții. Iar dacă ne gândim la modul în care s-au finalizat acestea în județul nostru, lucrurile sunt mult mai grave. Erorile impardonabile și starea de spirit de la nivel central s-au răsfrânt la nivel local, iar lucrul acesta s-a simțit mai mult la liberali, care și într-un caz, și într-altul, s-au văzut apriori în postura de mari învingători, chiar și atunci când din societate veneau semnale puternice cu privire la nemulțumirile față de unele măsuri restrictive. PNL, care a uitat proverbul că “nu e bine să spui hop înainte de a sări șanțul”, a plătit îndeosebi pentru închiderea abuzivă a piețelor, măsură percepută ca un atac la siguranța alimentară a cetățeanului, iar apoi pentru modul, de asemenea restrictiv, în care a gestionat pelerinajele și slujbele religioase, măsurile fiind considerate o îngrădire a dreptului cetățeanului la practicarea credinței. La toate acestea și multe altele se adaugă atacurile dure și nesăbuite ale președintelui Iohannis la adresa PSD.
Abordând cu capul în nori aceste evenimente în derulare, liderii noștri politici, care se așteptau cu prilejul alegerilor la limpeziri clare pe scena politică, au încurcat nepermis lucrurile din domeniu. Putem spune, s-a căzut din lac în puț și în această direcție. Acum, noi, românii, avem pe cap nu numai problemele pandemiei, ci și efectele unei guvernări fragile, incerte, amenințată de instabilitate datorită numărului mare de partide componente ale viitoarei coaliții.
Concluzia care se desprinde din aceste alegeri este că actorii noștri politici atât de la nivel național, cât și local, de la toate partidele, în afara UDMR, au jucat foarte prost, iar rezultatele se văd. Județul nostru este una din victimele clare ale acestor stări de fapt. Efectele dezastruoase de la nivel local și județean s-au extins la cel central. Drept urmare, în vreme ce UDMR a obținut direct, din prima mână, trei mandate de parlamentari, PNL și PSD doar câte unu. Celelalte trei mandate vor reveni prin redistribuire, probabil altor partide, unul din ele putând fi chiar UDMR. Vedeți, stimați cititori, în ce situație a ajuns județul nostru, datorită neghiobiei liderilor de partide, dar și indiferenței cu care noi, românii, am tratat participarea la vot, supărându-ne, cum am mai spus, ca văcarul pe sat? Fără a ne da seama că, de fapt, noi vom plăti oalele sparte datorită acestui mod de abordare a situației create. Un lucru este clar. Cu votul nu-i de joacă. Câți votăm atâția contăm, iar lucrul acesta îl vom simți pe propria noastră piele, cel puțin vreme de patru ani.
