Din cenușa Primului Război Mondial au reînviat însă și forțele răului, luând înfățișări noi, sub chipul fascismului, nazismului, comunismului, revizionismului, revanșismului, a cursei reînarmărilor, a pretențiilor teritoriale, a pregătirilor de război pentru reîmpărțirea lumii în noi sfere de influență. Și, cum în politică nu sunt sentimente, ci numai interese, două mari forțe ale răului, Rusia comunistă (U.R.S.S.) a lui I.V. Stalin și Germania nazistă a lui Adolf Hitler s-au înțeles să distrugă ceea ce Dumnezeu binecuvântase. Miniștrii de externe ai celor două state, foste și viitoare dușmane, au semnat, în anul 1939, Tratatul Molotov -Ribbentrop. În temeiul acelui pact, Rusia sovietică a reocupat Basarabia, în vara anului 1940. Comuniștii ruși au aplicat în Basarabia planul diabolic de distrugere a tot ceea ce reprezenta viața națională românească: desființarea învățământului și a culturii românești, asasinarea, prin împușcare și spânzurare publică, a basarabenilor care au votat, la 27 martie 1918, revenirea Basarabiei la România, a intelectualilor, jandarmilor, funcționarilor și a românilor înstăriți, deportarea în Kazahstan și în Siberia a sute de mii de români, deposedarea de proprietăți a românilor îngăduiți să rămână în vechile așezări umane. Represaliile antiromânești nu i-au cruțat nici pe copii, nici pe femei, nici pe bătrâni. La 22 iunie 1941, conducătorul de facto al statului, mareșalul Ion Antonescu, a decretat intrarea României, alături de Germania, în războiul antisovietic, motivându-și decizia cu dorința eliberării Basarabiei și a nordului Bucovinei de sub ocupația rușilor bolșevici. În teritoriile eliberate, autoritățile românești au descoperit zeci de gropi comune, în care au fost aruncate trupurile grav mutilate, purtând semnele schingiuirilor și ale gloanțelor trase în cap și în piept. Aproape fiecare familie de români purta doliu după cineva drag. Administrația românească a ținut până în aprilie 1944. Refăcute și victorioase, trupele Armatei Roșii au reușit să-i alunge pe germani și pe aliații lor de pe teritoriul U.R.S.S. și, apoi, din Basarabia. Reinstaurată, administrația militară sovietică a declanșat o represiune antiromânească și mai sângeroasă decât cea din 1940-1941. Alte execuții publice, alte gropi comune, alte sute de mii de deportări în Siberia și în Caucaz, alte biserici profanate sau aruncate în aer. Alte colonizări, în Moldova, cu ruși sau rusofoni. Limba oficială: limba rusă. Alfabetul: chirilic (alfabetul limbii ruse). Dar nici de acea dată guvernanții de la Moscova nu au reușit să distrugă sufletul românesc al basarabenilor. Acesta s-a păstrat viu și a reînflorit după anul 1991, anul destrămării imperiului sovietic, anul în care a fost proclamată Republica Moldova, ca stat independent, iar limba română, ca limbă oficială în Republica Moldova. Atunci au fost reluate și legăturile românilor din stânga și din dreapta Prutului. Atunci au început să vină și la Luduș primii oameni de afaceri moldoveni. În acele împrejurări, domnul și doamna Bacinschi (Stanislav și Anastasia), refugiați în România, și-au putut revedea rudeniile din Basarabia, iar doamna Emilia Price, asistentă medicală la Casa de copii școlari și preșcolari din Luduș, a avut posibilitatea să contacteze renumiți medici români basarabeni și, prin intermediul ei, câțiva ludușeni să își poată vizita frații de peste Prut.
Să ne reamintim că în anul 1990, când peste un milion de români s-au adunat pe malurile Prutului ca să spargă zidul despărțitor dintre cele două Românii, nu cu târnăcoape și cu ciocane ca germanii, ci cu buchete de flori, construind legături de suflet între ei, numite PODURI DE FLORI. A fost momentul în care basarabenii au dovedit lumii întregi că sunt parte a națiunii române. Pe malul stâng al Prutului vegheau grănicerii ruși. Abia în data de 15 martie 2010, guvernul de la Chișinău a avut curajul să ordone desființarea gardului de sârmă ghimpată de pe tot tronsonul de 684 km dintre Basarabia și Uniunea Europeană, dintre cele două Românii. Bunul Dumnezeu ne ajută să refacem unitatea celor două Românii. Calea este la îndemâna fiecărui român: promovarea valorilor românești, contacte culturale, spirituale, economice cât mai frecvente, vizite reciproce, de la om la om, referendum pentru Unire, în ambele Românii. Să fiu scuzat că îndrăznesc să formulez o întrebare, care nu-mi dă pace de câțiva ani: Când vor fi organizate alte vizite ale ludușenilor la frații noștri de peste Prut?
Conjunctura este favorabilă, acum, în 2020, când doamna Maia Sandu este noul președinte al Republicii Moldova, aleasă cu votul majoritar al moldovenilor de acasă (57%) și al moldovenilor din diaspora (98%), prin scrutinul din 15 noiembrie 2020. Are un cuvânt de spus în privința relațiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, cu frații din România, cu românii de pretutindeni.
(Sfârșit)
