Anul 1990, luna martie, a fost un an al încercărilor, un an foarte greu în special pentru Transilvania noastră dragă, de-a pururi românească. Încă din anul 1989, au apărut tot felul de informații prin anumite “fițuici” aruncate pe străzi sau în cutiile poștale, prin care eram informați că Transilvania aparține Ungariei și că noi, românii, am fi cuceritorii pământului unguresc. Se vorbea de un instigator miliardar, evreu ungur din America, Soroș. Prin iunie 1989, fiind la o “șuetă amicală” cu prieteni români și maghiari, un muncitor simplu, ungur, la un moment dat ne-a spus: “În decembrie, Ceaușescu va cădea și multe se vor schimba în România, dar în special în Transilvania”. Nu i s-a dat mare atenție, fiindcă pe la spate se tot bârfea la adresa lui Ceaușescu. Și totuși, iată că prorociile “fițuicilor informative” și a muncitorului ungur s-au adeverit. Cum a fost posibil așa ceva? Înseamnă că nu a fost nicio revoluție, ci o lovitură de stat, așa cum spunea și răposatul Ceaușescu: “În țară au intrat aginturile străine”... și, a avut dreptate.
În Târgu-Mureș au avut conflicte grave, în martie 1990, cu pierderi de vieți: 2 români și trei unguri și 278 de răniți. Printre gravii răniți s-a aflat și Mihailă Cofar din comuna Ibănești/Mureș, care în văzul lumii întregi a fost bătut, maltratat, umilit de hunii și barbarii revizioniști din Mureș. Era îmbrăcat într-un pulover verde și imediat televiziunile străine care erau venite cu câteva zile înainte în Mureș, (știind ce se va întâmpla) au anunțat că un ungur a fost crunt bătut de extremiștii români. Dar, nemernicii și mincinoșii de falși gazetari străini, după ce au aflat adevărul, nu au mai dat nicio știre pentru a spune adevărul: cel bătut era un român, Mihailă Cofar. Scenarii puse în practică și stabilite cu mult timp înainte, fără ca securitatea noastră să fi descurcat toate ițele încurcate a acelor vremuri.
După foarte multe zile de spitalizare, Mihailă Cofar se întoarce acasă la nevastă și copii, dar cu sănătatea șubredă și cu o pensie de 1.000 de lei, dată de statul român. 30 de ani și-a dus infirmitatea cu demnitate, fiind un român patriot deosebit, fiindcă la auzul veștii că Târgu-Mureșul este pe cale să fie luat de instigatorii unguri și cei ce au pus la cale totul, cu luni de zile înainte, n-a pregetat nicio secundă pentru a merge să-și apere pământul străbun, pe copiii și nepoții care erau umiliți și scoși din școlile românești. Mulți dintre românii mureșeni, (cunosc chiar foști milițieni) s-au ascuns în apartamentele lor sau camerele de la Hotelul Grand, de frică sau din lașitate. Țăranul Mihailă Cofar ne-a dat tuturor o lecție de curaj și demnitate, peste timp. El nu este mort, a căzut pe câmpul de onoare și acum se îndreaptă pe un drum aprins de ideal. Marea majoritate dintre noi vom fi muritori. Eroii, martirii, patrioții adevărați, prin moartea lor, au devenit nemuritori, au rămas în veșnicie. Așa ești și dumneata, frate Cofar Mihailă: ai rămas în istorie ca un patriot, erou și martir care, prin tot ce-ai făcut, ne-ai dat o lecție de demnitate. În orașul Sărmașu, la Mănăstirea Sf. Mina de pe “Dealul Comoara”, unde există bustul a 38 de eroi români din toate timpurile, începând de la Burebista, Decebal, Ștefan, Brâncoveanu, Horia, Iancu, pașoptiști, Școala Ardeleană, mitropoliți și participanți ai Unirii din 1918, se vor adăuga și trei busturi pentru trei bravi români din Târgu-Mureș, demni de urmat în faptele lor pentru neam și țară: Radu Ceontea, Lazăr Lădaru și Mihailă Cofar. În același timp, nu-l vom uita nici pe celălalt erou, Simion Frandeș din Toaca.
Aici, ghidul mănăstirii și al “Centrului pentru tineret”, în prezentarea istoricului mănăstirii, când va prezenta faptele eroilor și înaintașilor români, va prezenta și viața jertfelnică dusă pentru cinstirea și demnitatea patriei și a locurilor mureșene a dumneavoastră, trei bravi mureșeni.
Dacă aici pe pământ nu v-am dat cinstea și demnitatea cuvenită, vă cerem, umili, iertare, și vă promitem că în rugăciunile noastre o să fiți pomeniți în rândul patrioților martiri, luptători pentru neatârnarea și demnitatea noastră românească.
Bunul și Marele Dumnezeu să vă ierte de păcate, să vă cuprindă în marea Sa dragoste și să vă facă parte de Împărăția Cerească a Raiului binemeritat”.
Cu recunoștință, mulțumiri și respect veșnic,
Părintele ILIE
