Marți, 27 martie 2012, ora 21 și 30 de minute, dl. Țuchel, din București, mă atenționează că, pe postul de radio „România Actualități”, se transmit interviuri cu români basarabeni. Am reușit să prind doar o parte din emisiunea „Românii în lume”, dedicată, astăzi, aniversării celor nouăzeci și patru de ani de la revenirea Basarabiei în hotarele firești ale Patriei Mame România. Cum, adică, „revenirea”? s-ar putea întreba cei care încă nu cunosc dramatica istorie a spațiului românesc dintre Prut și Nistru, și chiar de dincolo de Nistru. Acestora le ofer un răspuns simplu, scurt, care trebuie acceptat doar ca un îndemn la lectură a tratatelor de istorie. Spațiul geografic românesc dintre Prut și Nistru a fost al domnitorilor din dinastia Basarabilor, întemeietori de Țară Românească și al domnitorilor moldoveni, întemeietori de altă Țară Românească, numită Moldova. A fost un spațiu românesc râvnit, jefuit și cotropit de bulgari, tătari, cazaci, ruși, poloni, unguri și turci, dar mereu locuit majoritar de români. Domnitorii români au pierdut stăpânirea asupra Basarabiei, în anul 1812, când Imperiul Otoman, înfrânt în războiul de șase ani cu Rusia (1806-1812), a consimțit prin Tratatul de Pace de la București, semnat de Kutuzov și marele vizir Ahmet-Pașa, să cedeze Rusiei, sub titlu de despăgubire de război, Basarabia, pământ care nu le-a aparținut politic și administrativ niciodată, dar pe care îl controlau ca putere suzerană asupra vasalelor Țări Românești. Astfel, Imperiul Țarist a ajuns la gurile Dunării și mai aproape de inima Europei, pe care și-o doreau încă de pe vremea țarilor Petru cel Mare și Ecaterina a II-a. Basarabia a ajuns o simplă provincie rusească. Noii stăpâni și-au însușit bogățiile Basarabiei, și-au impus aici regimul politic autocratic, administrația, cultura, limba. Au colonizat Basarabia cu ruși, ucrainieni, cazaci în detrimentul demografic al românilor. În octombrie 1917, în Rusia a început Marea Revoluție Socialistă, condusă de Partidul Bolșevic (comunist). Imperiul țarist a fost desființat. Comuniștii ruși, care au preluat puterea politică, au decretat, printre altele, dreptul la libertate (după modelul Willsonian) al popoarelor din fostul Imperiu Țarist. În numele libertății și al dreptului la autodeterminare, românii moldoveni, prin reprezentanții lor din Marele Sfat al Țării, au decretat independența Basarabiei și Unirea ei cu Regatul României, la 27 martie 1918. A fost un semn dumnezeiesc. A fost momentul crucial al salvării românilor din pericolul rusificării definitive. Prin Legea electorală din 1921, românii basarabeni și-au recâștigat dreptul la vot. A fost un pas important în reafirmarea demnității lor naționale. Prin Reforma agrară din 1924, românii basarabeni și-au recăpătat dreptul de proprietate funciară. Prin Legea învățământului, din același an, a fost refăcut sistemul de învățământ românesc.
A renăscut cultura românească. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin voința moldovenilor înșiși, cu protecția marilor puteri mondiale, s-a refăcut viața națională a românilor basarabeni în contextul larg al vieții naționale din Regatul României.
(Va urma)
