DIN NOU DESPRE PROBLEMA RESTITUIRILOR (I)

E o pandemie și în aspectele privind proprietatea, o neputință, trădare, complicitate și neprofesionalism ale tuturor guvernelor care au fost în România după 1990

Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop, cunoscut avocat târgu-mureșean și fost judecător, s-a preocupat constant și cu perseverență, începând cu anul 2012, de problematica restituirilor de proprietăți din Transilvania, prezentând în cadrul Universității de la Izvoru Mureșului, în permanență, aspecte legate de acest subiect: încălcări flagrante de lege, abuzuri ale autorităților, protecționism total pentru unele biserici maghiare etc. De asemenea, se implică activ, în calitate de avocat, de multe ori pro bono, în numeroase procese care au ca obiect restituiri ale unor suprafețe mari de păduri sau ale unor clădiri, unul dintre cele mai cunoscute fiind cel al Castelului de la Arcuș.

Prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop susține că o mare parte din restituirile efectuate din 1991 și până acum au fost frauduloase, în special în cazul marilor proprietăți retrocedate în Transilvania, motiv pentru care propune legiuitorului noi reglementări și modificări legislative. Iar aceste modificări și reglementări legislative vizează retrocedările de pe întreg teritoriul României, însă cu accent pe situația specifică a Transilvaniei.

Astfel, și în cadrul Universității de la Izvoru Mureșului din acest an, care a avut loc online, în perioada 12-16 octombrie, prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop a prezentat lucrarea “Reglementări și modificări legislative care se impun de urgență în materia restituirilor de proprietăți în Transilvania și care sunt de actualitate pentru a sta în preocuparea legiuitorului și autorităților administrative ale statului”.

“Eu am să pornesc în periplul acesta teoretic, înainte de toate, dar cu importanță practică, de la decizia-pilot din 2010 a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Care decizie-pilot a impus statului român ca într-un termen de timp foarte scurt, un an se spunea atunci, să se aducă reglementări clare și, de asemenea, modalități de organizare administrativă și judiciară ca această chestiune a restituirilor de proprietăți preluate sau presupus preluate abuziv de către fostul regim de dinainte de 1990 să se clarifice, altminteri statul român ar intra într-o, spunem, jenă instituțională, în sensul că ar putea fi obligat să plătească sume imense de bani tuturor persoanelor care au depus cereri la CEDO. Erau peste 8.000 de cereri la acea dată, nerezolvate, ale diferiților cetățeni, pentru că, spunea CEDO, în decizia pilot, statul român, prin legislația confuză, neclară, fără predictibilitate, fără stabilire de termene pe care o are, este până la urmă în stare să dezorganizeze inclusiv CEDO, nu mai spun de dezorganizarea internă. Adică legislația era foarte stufoasă și, din păcate, a rămas și astăzi așa. Și atunci, datorită acestui element, a acestei dispoziții care venea dintr-o direcție europeană (…) noi aveam posibilitatea, sub această cupolă, să reglementăm situația foarte bine și cu predictibilitate - și, în același timp, justificându-ne că așa ne-a spus CEDO. Nu am făcut acest lucru.

Guvernul Boc a cerut un termen de 6 luni, după aceea încă un termen de 6 luni, până s-a ajuns la Guvernarea PSD-ului, situație în care premier a devenit Victor Ponta. Și ei au cerut în două rânduri amânarea. Până la urmă au promulgat o lege care manifesta dorința de a veni în clarificarea acestei situații legate de decizia-pilot a CEDO. Este vorba despre Legea 165 din 2013, lege la care mă așteptam să reglementeze și să facă instituțional foarte clar toate aspectele de reglementare. Nu s-a întâmplat așa, fiindcă această lege a întărit puterea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) și a instituțiilor centrale care au fost înființate de către Guvernul Tăriceanu ca instituții de furt și de jaf a economiei naționale și a restituirilor. (…) Adică (n.n. - prin Legea 165 din 2013) s-a stabilit un fel de punctaj, pentru cei cărora nu li s-a clarificat încă restituirea. Un punctaj, așa, ca un joc de păcănele, cum am mai spus eu la întâlnirile pe care le-am avut acolo”, și-a început expunerea prof. univ. dr. Ioan Sabău-Pop.

Anterior Legii 165 din 2013, acesta susține că a făcut două propuneri legislative. Una din 13 articole, iar a doua din 14 articole, care “privea reglementările din Transilvania și, ca atare, o lege modificatoare să aibă o particularitate a acestei zone, ținând seama că regimul publicității imobiliare a fost altfel în Transilvania înainte de 1990”. Adică era regimul de publicitate prin cărțile funciare, ceea ce nu era în sudul țării. “Nu s-a întâmplat aceasta”, a spus avocatul târgumureșean, precizând că această propunere, ce a fost trimisă autorităților, nu era doar ideea sa, fiind un ansamblu de reguli “care aduceau câteva aspecte ce luminau și clarificau situația respectivă”. Și aici se referea la luarea în considerare a reformelor agrare din 1921 și 1945.

(Va urma)

Lasă un comentariu