Suri era un băiețel pasionat de viața animalelor sălbatice, în special a elefanților.
Când Suri a împlinit 18 ani, visul său s-a transformat în realitate. El a primit invitația unui grup de iubitori de animale sălbatice de a pleca într-o aventură unde va avea și șansa de a vedea elefanții de care era atât de pasionat.
Pe parcursul călătoriei lor s-au oprit și în satul unde trăiau mai mult de 100 de elefanți, iar aici aveau să petreacă o zi întreagă. Suri era în al nouălea cer!
Băiatul vedea acum elefanții în realitate, pentru prima oară în viața lui și a fost atât de uimit încât a țipat de fericire atunci când a dat cu ochii de ei.
După ce a petrecut câteva ore în preajma lor, Suri a fost șocat să vadă că elefanții erau legați de un gard fragil. Era o funie, nici măcar nu era un lanț și nu erau nicio cușcă sau un adăpost în care să stea elefanții. În schimb erau niște grajduri simple, fără uși. Suri era surprins cu atât mai mult cu cât știa cât de puternici sunt elefanții și îi văzuse legați cu lanțuri puternice la televizor. Atunci l-a întrebat pe un localnic cum de sunt lăsați atât de liberi fără nicio protecție și mai ales cum se face că nu reușesc să rupă acea funie fragilă cu care sunt legați. Bărbatul i-a spus că elefanții nu au cum să rupă funia. Elefanții sunt “antrenați” de când sunt mici: “Atunci când sunt pui, obișnuim să îi legam cu o funie puternică pe care micul elefant nu are cum să o rupă. Funia pe care o vezi este aceeași cu care îi legam când erau mici, dar pe măsură ce cresc, ei își dezvoltă o falsă impresie că funia cu care sunt legați este prea puternică să se rupă și de aceea continuă să stea legați din propria convingere”, i-a spus bărbatul lui Suri.
Suri era uimit și șocat în egală măsură pentru că a aflat astfel că uriașele animale nu erau și suficient de puternice mental pentru a se putea elibera din acea funie.
