SOLSTIȚIUL DE IARNĂ NU ESTE DOAR O SIMPLĂ ZI!

În emisfera nordică, pe 21 decembrie, sărbătorim Solstițiul de iarnă, fenomen astronomic ce marchează cea mai scurtă zi din an și cea mai lungă noapte. Chiar dacă ne aflăm în mijlocul iernii și vremea de afară ne duce cu gândul doar către somn și o cană de ceai cald, trebuie să știți că Solstițiul de iarnă marchează în primul rând o renaștere a Soarelui, căci, începând din 22 decembrie, fiecare zi va fi puțin mai lungă.

Crăciunul a început cu Yule

Înainte de Crăciun a fost Yule, o sărbătoare păgână cu rădăcini în vechile religii nordice. Yule e asociată cu marea vânătoare, cu zeii Odin și Thor, cu buștenii în flăcări și cu lumina. E foarte posibil ca de aici să fi plecat fascinația noastră pentru bradul împodobit și luminițe. În definitiv, și Crăciunul este o sărbătoare a luminii, ca și Yule.

În noaptea de 21 decembrie se ardea bușteanul de Yule până când rămânea doar cenușa. Aceasta era ulterior colectată și împrăștiată pe câmpurile înghețate, cu scop fertilizator. Ca să funcționeze, ritualul trebuia repetat consecutiv timp de 12 nopți (câte luni sunt într-un an). Cenușa mai putea fi păstrată în intimitatea căminului, și era folosită ca leac în situații de boală.

Saturnalia, în Roma Antică

Saturnalia, sărbătoarea lui Saturn și a Solstițiului de iarnă, începea pe 17 decembrie și era fastuos celebrată timp de 7 zile. Orice fel de activitate corelată cu munca era întreruptă și, chiar mai mult, în această perioadă nu puteau fi făcute declarații de război. În Saturnalia se făceau cadouri simbolice, de obicei fructe (simbolizând fertilitate), păpuși (amintind de sacrificiul uman) sau lumânări (trimitere către buștenii Yule). De Saturnalia, romanii erau ceva mai buni, căci aparent uitau de animozități, de certuri, și încercau să se înțeleagă între ei. Dar să nu vă imaginați că totul era numai „lapte și miere", exista, desigur, și cruzime. Din rândul sclavilor și al criminalilor era ales un rege fals, care guverna timp de 7 zile. Festivalul se încheia cu uciderea regelui fals.

Solstițiul de iarnă, astăzi

Contrar aparențelor, Solstițiul de iarnă este o sărbătoare a luminii, a renașterii și prieteniei, și marchează începutul perioadei festive a sfârșitului de an. Adepții Wicca și ai păgânismului, în general, sărbătoresc Yule, sau renașterea Soarelui, alături de familie și prieteni. Simbolurile păgâne asociate cu Yule sunt asemănătoare cu cele ale Crăciunului: vâsc, lumânări aurii și, bineînțeles, bușteanul de Yule, care ne duce involuntar cu gândul la bradul împodobit.

În Pakistan, în rândul populațiilor Kalasha și Kalash Kafir, se sărbătorește Chaomos, un festival de șapte zile, dedicat Solstițiului de iarnă. Chaomos începe cu o baie rituală, cu rol purificator, iar apoi tradițiile sunt similare cu cele de Yule sau de Crăciun (mese tradiționale, timp petrecut alături de cei dragi, muzică și voie bună).

În perioada creștină, în spațiul actualei Polonii, Solstițiul de iarnă era marcat ca o zi benefică, a iertării, iubirii și milosteniei. Oamenii își dăruiau unii altora vase cu mâncare și încercau să depășească animozitățile de peste an și să își ierte dușmanii.

Chiar și în China se sărbătorește Solstitiul de iarnă. Festivalul Dongzhi este o sărbătoare a familiei, a prietenilor, a energiilor pozitive și, nu în ultimul rând, a Soarelui. De Dongzhi se mănâncă gogoșele din orez tangyuan, care simbolizează reuniunea.

Lasă un comentariu