DISCIPLINAREA POZITIVĂ, IDEALĂ PENTRU DIFERENȚIEREA DINTRE BINE ȘI RĂU

Străduindu-se să realizeze moduri cât mai eficiente de educare a copiilor, medicul pediatru american Ari Brown, citat de csid.ro, a lansat tehnica disciplinării pozitive, axată pe bunătate, încredere și conexiune cu copilul.

“Disciplinarea pozitivă înseamnă că manifestați respect, că ascultați, că recompensați un comportament bun și îi reamintiți copilului că îl iubiți, în timp ce îl învățați diferența dintre bine și rău. Aceste acțiuni afirmative îi fac pe copiii noștri să se simtă respectați și iubiți, ceea ce va încuraja în cele din urmă un comportament pozitiv pe viitor”, susține specialistul american, acesta oferindu-le părinților și câteva recomandări concrete.

Criterii-cheie

Pentru a insufla abilități sociale într-un mod respectuos și încurajator, dr. Brown prezintă câteva criterii-cheie, astfel încât să reușești transformarea unui copil într-un adult de succes.

“Disciplinarea pozitivă este în egală măsură blândă și fermă. Ajută-ți copiii să dezvolte un sentiment de conexiune (apartenență), iar efectele vor dura pe termen lung.

Construiește un caracter bun la copii prin predarea abilităților sociale, arătându-le că sunt capabili să își folosească resursele personale în moduri constructive. Nu în ultimul rând, folosiți disciplina conștientă, adică o abordare iubitoare pentru stabilirea limitelor și dezvoltarea inteligenței emoționale la copil.

Disciplina pozitivă conduce copiii în direcția corectă care, în final, îi învață diferența dintre bine și rău”.

Fără pedepse

Disciplinarea pozitivă nu include pedepse verbale sau fizice pentru copii, aceste strategii declanșând adesea frică, neîncredere și stimă de sine scăzută. Când ne rușinăm față de noi înșine sau față de alți oameni, părțile creierului care au legătură cu învățarea de noi comportamente sunt închise. Rușinea și judecata de sine răpesc creierului energia de care are nevoie pentru a se schimba, astfel încât comportamentele pe care dorim să le schimbe copiii noștri se blochează.

Când răspundeți la un comportament rău cu negativitate, un copil va avea mai multe riscuri să acționeze la fel, din nou, iar pe termen lung acest lucru poate duce la probleme cu stima de sine și încrederea.

Pe de altă parte, disciplinarea pozitivă îi ajută pe copii să se simtă motivați, încurajați, conectați și puternici. De asemenea, duce la stabilitate emoțională, încredere și cultivarea empatiei, pe termen lung. Adolescenții care își percep părinții ca fiind amabili, dar fermi au succesul academic sporit și un risc mai mic de abuz de substanțe.

Fiți un model

Pentru a stăpâni disciplinarea pozitivă, trebuie să fiți un model bun, această tehnică începând întotdeauna cu părintele. Totodată, fiți consecvenți, respectați-vă instrucțiunile fără a vă retrage (în caz contrar, copiii vor crede că pot îndrepta regulile ori de câte ori doresc), fiți calmi și la obiect și fiți... rapid. Disciplinați-vă copilul cât mai curând posibil, chiar dacă sunteți în public, pentru a vă asigura că motivul pedepsei este încă foarte clar.

Totuși, gândiți rațional, întrucât nu orice comportament rău merită efortul disciplinării. Uneori copiii se vor purta pur și simplu ca niște copii. De exemplu, vă puteți disciplina copilul pentru că a plesnit un frate sau un partener de joacă, dar ignorați un comentariu enervant, făcut chiar înainte de somn. Fiți realiști, deoarece părinții trebuie să aibă așteptări rezonabile față de copiii lor.

Nu uitați să vă lăudați copilul pentru reușitele sale și amintiți-i mereu că îl iubiți. Deși copilul se poate comporta într-un mod negativ, el însuși nu este rău.

De asemenea, este important să rețineți că cei mici nu își vor schimba imediat comportamentele: “Plantați-i semințele disciplinei pozitive, dar nu vă așteptați să crească un copac peste noapte”, mai spune dr. Brown.

 

Lasă un comentariu