ANUL 2021 ÎNTRE TEAMĂ, INCERTITUDINI ȘI SPERANȚE

Distribuie pe:

Cu toate că omenirea nu-i scutită nicio clipă de diverse fenomene distructive, (pentru că, zi de zi, se întâmplă câte ceva grav pe glob), fie că este vorba de răbufniri ale naturii: cutremure, taifunuri, inundații, secete etc., sau de cele produse de mâna omului: războaie locale sau regionale, acte de terorism, poluări de tot felul, care se petrec sub ochii noștri, niciodată planeta Pământ n-a fost supusă, în integralitatea ei, de la cel de-Al Doilea Război Mondial, unei asemenea grele încercări, ca în anul 2020, agresiune care o simțim din plin și în anul care abia a început, fără a ști cu certitudine care-i va fi deznodământul. Dacă stăm și judecăm lucrurile în această notă, putem spune că în anul trecut, întregul mapamond a trăit clipe de început al celui de-AlTreilea Război Mondial.

Unii sunt de acord cu această afirmație, alții nu, pentru că ei definesc războiul în termeni clasici, fără a se gândi că el se poate purta și altfel, după o nouă filosofie, și cu alte mijloace decât cele pe care le știm și le avem în dotare. Avându-se în vedere explozia tehnologică în domeniul militar, după descoperirea bombei atomice, un mare învățat spunea că un al treilea război mondial nu va mai fi posibil, tocmai datorită capacității extraordinare de distrugere în masă a noului arsenal militar, iar aceasta ar echivala cu nimicirea planetei și chiar a vieții pe Pământ, ceea ce ar însemna o lovitură de grație dată de om Creatorului său, fapt nu numai de neimaginat, dar peste voința acestuia.

Iată că cei care au spiritul de dominație în sânge n-au stat cu mâinile în sân și au găsit și alte căi de a băga spaima în oameni, de a impune ordinea dorită de ei pe planetă și de a o domina prin metode mult mai elegante, mai sofisticate, fără atât tam-tam, fără carnagii îngrozitoare, distrugeri materiale și suferințe colective, de proporții, scoțând “la înaintare” tăcuții viruși, care există din abundență în natură, înnobilându-i, dacă e cazul, cu calități distructive superioare și conferindu-le misiuni selective.

Pentru că dușmanul nr. 1 al omului este omul însuși, este clar că acesta se cere eliminat restul, mai ales ceea ce-i material, rămânând totul în picioare, neatins, ca o zestre moștenită. Posibilități de acest gen există, iar dacă acum sunt vizați cei mai în vârstă, care bat prea insistent la ușa sistemului de pensii, mâine-poimâine s-ar putea face selecții și în funcție de sex, rasă, venituri sau culoarea pielii etc.

Vorbind despre Primul și Al Doilea Război Mondial, în comparație cu ceea ce se petrece acum în lume, trebuie să constatăm că aceste două mega conflagrații, nici n-au fost atât de mondiale ca cel de acum, pentru că, atunci, de fiecare dată au existat țări și chiar continente, suprafețe întinse de teritorii care n-au cunoscut pârjolul focului, în vreme ce, acum, Coronavirusul n-a lăsat neatins petic de pământ de pe întreg mapamondul. Din Groelanda nordului, până în Antartica sudului, și din Portugalia până în însorita Brazilie, fără a mai vorbi de izolatele Australia și Noua Zeelandă sau de Republica Sud-Africană etc.

Cu toate că industria de armament rămâne cea mai profitabilă afacere, că cercetările pentru descoperirea a noi guri de foc din ce în ce mai selective și mai sofisticate continuă cu asiduitate, suntem de părere că toată această tărășenie concurențială nu va fi decât un joc de glezne, pentru a-și arăta unul altuia mușchii, iar descoperirile lor nu vor fi încercate decât în războaie limitate, de nivel local sau regional. De acum înainte, la nivel planetar se va opera doar cu viruși, bacterii și alți microbi, unii extrași din natură și modificați genetic în modul dorit, iar alții creați exclusiv în laborator, departe de ochii lumi, loc care poate fi oricât de modest, dar cu efecte umane distructive și, la urma-urmei, imposibil de controlat.

Știm că, în decursul anilor, de când s-au descoperit bombele atomice și rachetele cu mari raze de acțiune, puterile deținătoare de un astfel de arsenal au încheiat acorduri pentru a se controla reciproc și a deține sub control anumite evoluții. Chiar dacă aceste protocoale nu s-au respectat sută la sută, totuși, un control și o stăvilire au fost posibile. Acum, însă, cu virușii e o cu totul altă poveste. Problema este că, în acest fel, nici agresorul, nu poate fi cunoscut sau depistat. El nu poate fi nici evaluat și nici arătat cu degetul, pentru că el nu are nevoia de mai multă dotare decât ceea ce îi pretinde un laborator adecvat. De asemenea, el, agresorul, poate fi un om, o echipă sau o gașcă dispuși să se joace cu soarta întregii omeniri. Așadar, era războaielor bacteorologice de care se vorbea atât de mult și cu atâta teamă a sosit, Coronavirusul fiind primul ei mesager. Un virus ucigător în surdină, dar în masă, asupra cărei proveniență, naturală sau umană, nici savanții, dar nici politicienii n-au reușit să se pună de acord, și nici nu știm exact dacă ei vor avea răgazul să o facă. Pentru că, iată, ne luptăm cu un virus căruia sperăm să-i venim de hac și, între timp, apare altul din familia sa, mai agresiv, mai contagios, mai ucigător.

Cu toate suferințele pe care fiecare individ al planetei le duce în spate, din cauza acestui coronavirus , sfârșitul anului 2020 și începutul anului 2021 ne aduc un dram de speranță, fără însă a ni se oferi certitudinea că acest calvar se va termina curând și cu cât mai puține pierderi și suferințe umane. Teama de efectele acestui virus continuă să sălășluiască în oasele noastre, pentru că savanții n-au reușit încă să-i dezlege enigmele, pentru a-i contracara efectele și, mai ales, n-au pus la punct o metodă sigură și eficace de tratament, iar vaccinurile care s-au descoperit nu sunt în măsură să dea certitudinile dorite. Este vorba de un fel de “Victorie a la Pirus”, ceea ce înseamnă o victorie pe jumătate sau atât de costisitoare încât poate fi asemuită cu o înfrângere. Dar, și aici, în domeniul vaccinării, nu se merge pe o singură voce, iar războiul dintre generații pare a fi prezent. În vreme ce vârstnicii sunt mai aplecați asupra necesității vaccinării, tinerii își pun serioase semne de întrebare asupra efectelor de lungă durată a acestuia, iar rezultatul nu poate fi altul decât o tărăgănare pentru însănătoșirea noastră și a planetei. Fenomenul nu este doar local, ci chiar general, global el se petrece pretutindeni pe glob.

Așadar, ca și anul 2020, cel în care am pășit, este la fel de învăluit în enigme și necunoaștere. Ceea ce putem face noi este să sperăm în vremuri mai bune, care însă nu vor veni dacă vom sta cu mâinile în sân.

Să credem în ele, dar și să luptăm pentru ele. În acest sens, pildă ne sunt versurile marelui nostru poet, George Coșbuc, din poezia “Lupta vieții”: “O luptă-i viața, deci te luptă / Cu dragoste de ea, cu dor!”

Lasă un comentariu