- Convorbire cu conferențiar dr. Ioan Jude, din cadrul UMFST Târgu-Mureș -
De curând, a apărut o nouă carte semnată de conferențiar dr. Ioan Jude, de la UMFST Târgu-Mureș, intitulată “Interacțiune și comunicare în mediul medical: elemente de sociologie, psihosociologie și comunicare 2020”. Cartea a apărut la Editura “University Press” și are referenți pe prof .univ.dr. Aurel Nireștean, de la UMFST Târgu-Mureș, și prof. univ. dr. Leonard Azamfirei, rector la aceeași unitate de învățământ superior.
- Stimate domnule profesor, ați apărut cu un nou volum de carte intitulat “Interacțiune și comunicare în mediul medical: elemente de sociologie, psihosociologie și comunicare”. La al câtelea volum de carte vă aflați, cui se adresează și ce vă propuneți prin acest volum de carte?
- Această nouă carte, cu un profil distinct față de ultimele mele apariții editoriale, destinate analizei fenomenului religios, este a 17-a lucrare, fiind rezultatul activității nemijlocite de la catedra de profil din cadrul UMFST, din perioada când am fost cadru didactic la această prestigioasă instituție de învățământ superior medical, între anii 2006-2014. Poate nu numărul cărților este atât de important, ci domeniile de competență în care am scris: sociologie, psihologie, pedagogie, psihologie școlară, religie, filozofia religiilor și politologie, unele din acestea fiind lucrări de referință în domeniile menționate, conferind autoritate științifică în profilul specific, mai ales în domeniul religiei și religiozității, unde am publicat trei lucrări, fiind în pregătire cel puțin încă două: “Revelație și Cunoaștere” (în curs de apariție) și “Profeție și Clarviziune” (în pregătire), specializându-mă în acest domeniu captivant.
- Această carte este inedită în domeniul sociologiei. Cum și când v-a venit ideea de a scrie această carte? Este cumva și o materie de studiu la U.M.F.S.T. Târgu-Mureș și altele similare din țară?
- În domeniu sociologiei medicale nu este inedită, mai există o lucrare de referință (de pionierat în literatura românească de profil, a autorilor români Iustin Lupu și Ioan Zanc, o lucrare mai mult teoretică decât aplicativă, apărută la POLIROM - 1999), dar, așa cum menționam, interesul este mai mare pentru psihologia clinică, unde și medicii au mai mult acces decât spre sociologie, de care se cam feresc cei mai mulți studenți de la medicină, viitoare cadre medicale. Răspunsul la cea de-a doua parte a întrebării rezultă din ceea ce am spus anterior, cu mențiunea că, dacă disciplina sociologiei medicale era cuprinsă în curricula universitară, cursul de psihosociologie, în domeniul medical, a fost introdus la cererea subsemnatului, fiind predat un singur an la Facultatea de Farmacie, cu acordul fostului rector, domnul profesor universitar Constantin Copotoiu, căruia țin să-i mulțumesc cu acest prilej, ulterior revenindu-se la vechiul curriculum, accentul fiind pus pe disciplina menționată, devenită deja tradițională și prioritară, contând mai mult notele și nu eficiența. Cine va citi această carte își va da seama cât de necesară este psihosociologia și sociologia medicală, mai ales în domeniul interacțiunilor și comunicării, unde se poate observa că totul se face în mod empiric, fără un fundament științific. Pe fondul importanței și necesității unei asemenea lucrări, mai ales în contextul în care sunt foarte multe probleme cu caracter aplicativ, de o stringență imperativă, dar și a cunoștințelor teoretice acumulate în timpul profesoratului, în această perioadă de recluziune socială, m-am desprins de ceea ce putem numi “Cer”, coborând pe Pământ - în realitatea socială dură (scriind mai multe articole legate de fenomenul pandemiei în ziarul “Cuvântul liber”), fără să abandonez acest domeniu spiritual al filosofiei și sociologiei religiilor (d-voastră știți foarte bine acest lucru!). Așadar, pe lângă informația teoretică necesară redactării unei asemenea lucrări (fiind a doua în acest profil sociologic și psihosociologic medical), literatura de specialitate fiind relativ săracă din acest punct de vedere, mai multe lucrări fiind în domeniul psihologiei medicale și mai puțin în cel al psihosociologiei medicale. De aceea consider că lucrarea “Fundamente teoretice ale psihosociologiei (cu particularități specifice în mediul medical”, apărută la EDP -2010, prefațată de domnul profesor universitar Dr. Leonard Azamfirei, asemenea lucrării de față), poate fi considerată o lucrare de pionierat, devenind, practic, un suport de curs al acestei discipline, alături de disciplina sociologiei medicale, pe care am predat-o la această catedră, din cadrul fostei UMF, mai ales la nivelul de formare al asistenților medicali, și mai puțin la nivelul superior de pregătire - cel al medicilor, unde cred că sociologia medicală este absolut necesară, psihologia fiind mai aplicabilă cadrelor medicale medii (asistentele medicale fiind mai predispuse spre aceste manifestări psihologice, fiind și mame manifestă mai multă empatie decât cadrele medicale de gen masculin), decât celor cu perspective manageriale, cum sunt viitorii medici, și nu asistentele medicale. Cred că, din punct de vedere psihosociologic, cel mai deficitar domeniu este comunicarea dintre cadrele medicale și bolnavi, precum și dintre celelalte categorii din instituțiile ce aparțin sistemului medical, implicit la nivelul medicinei familiale. De aceea, în carte, cea mai mare parte este destinată analizei acestui segment ce vizează relațiile interumane, bazate mai mult pe latura informală, și nu pe cea strict formală, rece și frustrantă pentru pacienți. Din acest punct de vedere, această carte este recomandabilă oricărui student și cadru medical, întrucât analizează întreg spectrul relațional și comunicațional, asemenea unei ecuații cu două necunoscute, optimizând și eficientizând climatul psihosocial din acest mediu destul de ostracizant, mai ales în prezent.
- Credeți că studiul acestei cărți, de către studenți, profesori și toți cei interesați, va îmbunătăți relațiile din structurile medico-sanitare și în relația cadru medical - pacient?
- Cu privire la răspunsul acestei întrebări, vreau să fiu sincer, sunt destul de sceptic. De ce spun acest lucru? Este relativ simplu de înțeles. Totul pleacă de la selecția studenților, în primul rând de la vocația lor în acest domeniu exclusiv uman și moral. Din păcate, chiar dacă există aptitudine spre aceste profesii pline de responsabilitate profesională și morală, chiar și informație acumulată, cei mai mulți sunt deficitari la latura deontologică, care nici nu se vinde și nici nu se cumpără, cum se mai poate întâmpla: caracterul îl ai sau nu-l ai, ca atare nu se obține din cărți, ci din ceea ce îți oferă societatea. Unele limite sunt resimțite și în procesul de învățământ, unde se pune, încă, un mai mare accent pe cât știe - a acumulat, adică pe vectorul a ști, și mai puțin pe cât valorizează din ceea ce a acumulat - vectorul a face, și aproape deloc pe cum pune în aplicare aceste cunoștințe, adică pe atitudinea manifestată în raporturile interumane, în mod deosebit în relațiile dintre cadrul medical și pacient (de câtă empatie și de cât interes dispun cadrele medicale), pe vectorul a fi. Din acest punct de vedere, cine va citi această carte va avea nu numai ce învăța, ci va trage și concluziile necesare cu privire la deosebita importanță a profesiei medicale, care atunci când o face cu suflet, medicul și asistenta medicală se vor putea bucura de cea mai mare și sinceră recunoștință din partea pacienților. Le spuneam la cursuri și am scris și în carte, atunci când ești la căpătâiul unui bolnav, să-ți imaginezi că ești lângă părinți, frați sau ceea ce-ți este mai drag, întrucât bolnavul este mai receptiv la sufletul tău decât la mintea ta! Cartea este plină de asemenea sfaturi, dar, așa cum spuneam, bunătatea și felul de a fi nu se negociază, ci este ceva ereditar, dispui sau nu de o asemenea rezonanță afectivă, care, în medicină, devine o necesitate indispensabilă pentru a obține performanță.
- Care credeți că sunt cele mai grave neajunsuri care trebuie rezolvate în domeniul sanitar, cu prioritate?
- Din tot ceea ce am spus, se pot desprinde disfuncțiile de ordin organizațional și de management medical, fără să fac abstracție de nivelul profesional și deontologic al cadrelor medicale. Nu aș vrea să repet ceea ce se vede, mai ales în acest context al sistemului medical românesc, care, așa cum se poate observa, a scos în evidență faptul că sănătatea la noi este cel mult un deziderat politic-electoral și nu o realitate împlinită. Pandemia, la care am făcut referință în mai multe capitole din carte, a scos în evidență sistemul cancerizat al sănătății, lipsa infrastructurii și a specialiștilor din domeniul ATI, ceea ce a condus la o rată a mortalității ridicată. Spațiul redacțional al acestui interviu nu-mi permite o dezvoltare a subiectului. Cine este interesat de aceste probleme disfuncționale, manifestate în limite și conflicte interorganizaționale, și dintre pacienți și cadre medicale, cauzate și de unele limite - carențe de ordin socializator și comunicațional, își va putea face o imagine de ansamblu asupra acestor disfuncționalități, ca un reflex al celor care au gestionat acest domeniu, grav afectat în condițiile de criză, cum este în prezent, când sistemul medical este descoperit în multe domenii, mai ales în plan organizațional și managerial. Ceea ce ar trebui să fie remediat în acest sistem, în mod prioritar, este greu de spus, atât timp cât s-a manifestat un dezinteres total față de sănătate și de oameni, în general, ignorându-se faptul că o societate cu oameni bolnavi este vulnerabilă din toate punctele de vedere, accentuând starea ei entropică - de degradare socială și morală, cum este și societatea românească postdecembristă, care a neglijat sănătatea și educația, care, așa cum se poate vedea, au devenit domenii neprioritare, cum, de fapt, sunt toți oamenii, mai ales pensionarii, ca cea mai vulnerabilă categorie din acest punct de vedere. Ceea ce ar trebui să se facă în această atât de dorită reformă din sănătate, pe lângă dotarea materială - tehnologie avansată - know how și unități spitalicești moderne, consider ca o primă necesitate depolitizarea sistemului medical, mai ales la nivelul Direcțiilor Județene de Sănătate Publică și a altor organisme suprastructurale de la nivel central și teritorial, mult prea încărcate, ceea ce conduce la birocrație excesivă - biropatologie în aceste structuri administrative, alături de limitarea, pe cât posibil, a nepotismului și clientelismului politic din sistemul sănătății. În încheierea acestui interviu, dați-mi voie să mulțumesc tuturor celor care au contribuit la apariția acestei cărți, în mod deosebit domnului rector al acestei prestigioase instituții, profesor universitar dr. Leonard Azamfirei, pentru aprecierile făcute în Prefața cărții.
- Unde poate fi procurată cartea, de cei care doresc să intre în posesia ei?
- Cartea poate fi comandată online, pe adresa: https://librarie.umfst.ro/interactiune-comunicare. De asemenea, ea se regăsește și fizic, în Librăria din incinta instituției menționate.
- Vă mulțumesc pentru timpul acordat.
