AGRICULTURA PE VERTICALĂ, O SOLUȚIE LA O PROBLEMĂ URGENTĂ A ROMÂNIEI: DEȘERTIFICAREA

Seceta care a pârjolit România anul trecut face parte dintr-un fenomen care începe să ia amploare în țara noastră și pe care au început și autoritățile să-l ia din ce în ce mai mult în serios: deșertificarea. Astfel, de exemplu, localitatea Dăbuleni ar putea deveni prima zonă de deșert a României. Împotriva acestui fenomen există și soluții. Am stat de vorbă cu Varujan Pambuccian, cel care a inițiat în țara noastră o dezbatere despre agricultura pe verticală, o soluție realistă pentru fenomenul care amenință România.

Mai întâi de toate, trebuie să știm ce este, de fapt, agricultura verticală și cu ce se deosebește ea de agricultura clasică. “Este un termen pe care l-aș încadra în acela, mai larg, de agricultură industrială. Agricultura industrială presupune producerea plantelor, precum și a țesuturilor și derivatelor animale delocalizat, în medii controlate în ceea ce privește nutrienții și condițiile de climă, medii care sunt septice și libere de orice fel de compuși chimici de sinteză”, spune Varujan Pambuccian, care explică faptul că agricultura industrială s-a dezvoltat în special în ultimii 15 ani, unele dintre ramurile ei fiind deja în stadiu comercial, agricultura verticală fiind cea mai avansată din punct de vedere economic dintre acestea. “Împreună, ele definesc ceea ce eu numesc A Treia Revoluție Agrară, iar consecințele ei asupra felului în care este alcătuită societatea umană vor fi la fel de mari ca cele ale Primei Revoluții Agrare”, spune Pambuccian.

Cum funcționează, efectiv, agricultura verticală

Pentru a înțelege mai bine conceptul de agricultură pe verticală, trebuie să știm care este mecanismul de funcționare al acesteia, în principal vorbim despre creșterea plantelor fără sol și în medii controlate în ceea ce privește clima și, din ce în ce mai mult, condițiile de iluminare. “Îi spunem verticală pentru că în funcție de înălțimea la care ajunge planta la maturitate culturile sunt realizate pe etaje, în structuri celulare putând merge până la controlul nutrienților, iluminării și climei în fiecare celulă în parte”, explică Varujan Pambuccian.

Există azi două clase tehnologice majore pentru agricultura verticală: hidroponia și aeroponia. Hidroponia reprezintă tehnologia de creștere a plantei cu rădăcinile cufundate permanent sau periodic într-o soluție de nutrienți. Aeroponia presupune creșterea plantelor cu rădăcinile în aer, existând un procedeu de stropire periodică a acestora cu o soluție conținând nutrienți. Această clasă tehnologică permite o și mai bună asigurare a respirației, având o productivitate mai bună decât hidroponia.

O fermă agricolă pe verticală este următorul nivel al serei. Echipamentele nu costă mult, dar este foarte important ca alegerea lor să fie făcută în funcție de plantele care se doresc a fi crescute și să fie cumpărate de la același producător pentru a nu genera cheltuieli operaționale suplimentare. Prețurile au scăzut în ultimii 10 ani, iar nivelul de automatizare este în plină creștere, ceea ce înseamnă o scădere rapidă a costurilor cu forța de muncă.

Exemplu de succes al agriculturii verticale

Plantele crescute cu tehnologiile de mai sus pot fi dispuse în rânduri paralele pe verticală, utilizând cât mai mult din volumul spațiului alocat creșterii lor. Un exemplu tipic îl reprezintă ferma din Newark (New Jersey) a companiei AeroFarms, care din anul 2004 produce plante în agricultură verticală. Ferma din Newark a fost realizată în spațiile unor foste fabrici și depozite dezafectate. În aceste spații, AeroFarms a instalat blocuri de câte 11 etaje pentru creșterea plantelor în regim aeroponic.

Pe lângă fermele propriu-zise, au apărut în timp soluții pentru plante crescute în interiorul magazinelor și chiar și mobilier de bucătărie care permite creșterea plantelor pentru uz personal. O categorie interesantă o reprezintă soluțiile containerizate care conțin unități de agricultură verticală ce pot fi parcate în proximitatea centrelor în care se desface producția. Marii fermieri au început să francizeze soluțiile proprii sau să sprijine cu echipamente și cunoștințe instituțiile de învățământ.

Astăzi există în lume peste un milion de ferme verticale propriu-zise. Fermierii care cresc plantele în regim hidroponic sau aeroponic au un număr mare de organizații naționale sau internaționale în cadrul cărora sunt circulate proiecte în regim deschis pentru instalațiile realizate de ei, sunt schimbate rețete pentru nutrienți sau sunt împărtășite experiențele de creștere pentru diverse soiuri. Fermele mari lucrează în regim închis, având adeseori proprietate intelectuală pentru instalațiile, sistemele de control al creșterii plantelor și rețetele de nutrienți, dar există instituții academice, cum ar fi MIT Media Lab, care pun la dispoziția celor interesați proiecte în regim deschis.

Soluția pentru deșertificarea României

În anul 2019, România a importat, conform INS, 740.000 de tone de legume congelate sau proaspete, în măsura în care legumele conținând conservanți se pot numi proaspete. Lucrul acesta ne-a costat 516 milioane de euro. În același timp am exportat 121.000 de tone, cu un câștig de doar 96 de milioane de euro. Asta înseamnă că în anul 2019 numai sectorul legumelor a generat un deficit de cont curent de 420 de milioane de euro, adică 5% din deficitul de cont curent al României în anul 2019.

Prognozele făcute de NASA la scară globală indică cel puțin 50 de ani de accentuare a deșertificării, România găsindu-se într-una dintre zonele în care acest fenomen se va accentua în mod continuu. Atunci când vorbim despre deșertificare, vorbim de întreaga zonă de la Sud de Carpați, de Dobrogea, de Banat și de Câmpia Română. Interesant este faptul că zona cu erodare maximă se găsește în Oltenia, între Craiova, Calafat și Corabia nisipul luând deja adeseori locul pământului uscat. “Agricultura verticală nu combate acest fenomen, dar ne mărește capacitatea de a trăi cu el”, spune Varujan Pambuccian.

Lasă un comentariu