TĂRIA, PAȘTILE ȘI... ÎNCHISOAREA

Distribuie pe:

1. “În închisorile pe unde am fost, eram mai aproape de Dumnezeu. Prețuiai aerul, pe care, într-o celulă suprapopulată îl căutai câteva secunde, cu rândul, stând cu nasul la crăpătura ușii. Prețuiai pâinea care nu era mai multă decât două felii și prin care întrezăreai soarele, alături de mierea unei vorbe bune. Eram slabi, dar ne ajutam între noi. Lui VASILE VOICULESCU i-am dat din porția mea. Firav și abia ținându-se pe picioare, era pus să ducă niște hârdaie mai mari decât el. Nu putea să le ridice și atunci gardienii îl pedepseau tăindu-i rația de mâncare”.

* * *

2. “La Aiud îmi făcusem un calendar pe degete, după metoda Gauss. Am calculat data Paștelui și mi-am dat seama exact data când cădea în acel an. Fără să mă gândesc la urmări, am început să strig: “HRISTOS A ÎNVIAT și imediat din toate celulele a început să răzbată spre cer cântarea cea minunată: “Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Răsuna Aiudul de chemare a speranței, de strigătul nostru de bucurie, spre disperarea gardienilor, care credeau că a început o revoltă. Erau speriați de glasurile noastre reunite, de FORȚA SPIRITUALĂ A CREDINȚEI, pe care nici o fereastră zăbrelită NU o poate opri”.

* * *

3. “Tăria pe care o primești uneori ți-o dă numai Dumnezeu. Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât și a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen și a aruncat-o din nou la coșul de gunoi. Eu nu m-am lăsat. Iarăși am ridicat-o, iar el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofițerul a cedat. M-a lăsat în pace... Fiind în camera de tortură, îmi spuneam: “Rezistă”! NU-L FACE DE RÂS PE HRISTOS” și poate nu mă credeți, dar după 60 de lovituri nu mai simțeam nici o durere. Corpul singur lucra fără voia mea, parcă se auto-anestezia. În închisoare încetezi să mai exiști, doar HRISTOS TE ȚINE ÎN VIAȚĂ”.

Preot martir ADRIAN FĂGEȚEANUL (1912-2011), a fost un părinte foarte important în Biserica Ortdoxă Română, membru al Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim din București și deținut politic în timpul regimului comunist din România. Tatăl său era preot, fiind din Basarabia de nord, azi Ucraina. Studiile medii

le-a făcut la vestitul liceu “Aron Pumnul” din Cernăuți, unde a și urmat Facultatea de Drept pentru a deveni avocat. Ocupă la Fălticeni și Bacău mai multe funcții, printre care și aceea de comisar de poliție. În anul 1947 devine absolvent al facultății de Teologie din Suceava, după care se înscrie la Facultatea de Filosofie din București. În această perioadă ia contact cu Rugul Aprins și Sandu Tudor, care-i spune că lupta împotriva totalitarismului comunist trebuie făcută pe cale spirituală, a monahismului. Între 1950-1956 este închis pentru a doua oară, iar după eliberare pleacă la Mănăstirea Lainici, unde se ocupă de instruirea monahilor la literatură, gramatică, istorie și limbi străine. În 1958 este arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare și degradare civică. A petrecut 12 ani de închisoare grea la Galata, Văcărești, Brașov, Tg. Jiu, Slobozia, Făgăraș, Jilava, Canal, Aiud și Suceava. În anul 2003, la vârsta de 93 de ani, părintele Adrian a părăsit Mănăstirea Antim și pleacă la schitul Locurile de pe lângă Mănăstirea Lainici, unde rămâne până în 2011, când starea lui s-a înrăutățit. Moare la vârsta de 99 de ani și este înmormântat la Mănăstirea Lainici.

Autor de citate:

** - “Românii și-au făcut ei singuri mai multe rele decât le-a făcut comunismul. Cea mai mare putrejune a românului este DEZBINAREA”.

** - “ SĂ NE LEGĂM DE CATARG CA ULISE, PRIN RUGĂCIUNE”.

** - “NU tolera amestecul credinței sănătoase, curate cu inovațiile eretice sau cu superstițiile”.

** - “Pentru întărirea credinței și mântuirea noastră trebuie un singur lucru: RUGĂCIUNE; «Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide»... NU? Dacă nu ceri, Dumnezeu nu-ți dă mântuirea. Mântuitorul nu face dictatură. Numai cel ce vrea să se mântuiască se va mântui”.

** - “VOR VENI VREMURI CÂND TĂCEREA VA FI MAI DE FOLOS DECÂT VORBA”.

P.S. PORFIRIE BAIRAKTARIS (1906-1991), preot  ieromonah athonit, cunoscut pentru darurile sale de discernământ spiritual, un tip de clarviziune pe care uneori o numea “televiziune spirituală”: “Creștinul de azi dă mare importanță cifrei 666, cifra lui antichrist. De ce oare? Noi, creștinii, trebuie să ne vedem de Hristosul nostru. Pentru noi, atunci când viețuim în Hristos, nu există un antichrist. Când îl avem pe Hristos înlăuntrul nostru, unde să mai încapă și antichrist? Unde este Hristos, acolo este și Raiul”.

 

Lasă un comentariu