SE RĂRESC CĂRĂRILE DINTRE OAMENI

În vremea studenției, la Facultatea de Agricultură din cadrul Institutului Agronomic “Nicolae Bălcescu” din București, la un seminar de la disciplina Filozofie - Socialism științific, materie aflată în programa de învățământ din anul întâi, la toate facultățile cu profil tehnic, o asistentă scorțoasă, care nu prea mă agrea, fiindcă îi adresam întrebări incomode, ne-a vorbit despre alienarea omului în societatea capitalistă. “Vă rog să detaliați noțiunea de alienare, tovarășa profesoară?”, i-am cerut, politicos, fiind unul dintre cei mai activi studenți la seminarul de la Socialism științific. Tovarășa m-a aburit cu un răspuns din care n-am înțeles mare lucru

Chiar dacă am luat o notă mică la seminar, la examen, profesorul, un evreu care ne vorbea la cursuri despre evenimente deosebit de interesante din lumea politică, mi-a dat nota zece, foarte bine-venită pentru media necesară acordării bursei.

Abia în anul patru, profesorul Virgil Costantinescu, de la Universitatea din București, la un curs facultativ de Sociologie rurală, mi-a clarificat cum stă treaba cu înstrăinarea omului în societatea modernă capitalistă. De altfel, după absolvirea facultății, am avut onoarea să colaborez cu domnia sa pe tema alienării omului în satele din preajma centrelor urbane, industrializate. La noi în județ, în comuna Suplac, de pe Târnava Mică, s-a efectuat un studiu înainte de anul 1989. Nu știu ce s-a ales cu acest studiu, cert este că, la ora actuală, un primar tânăr a reușit să modernizeze satele din această comună.

În prezent, fenomenul de alienare este mai frecvent în mediul urban, datorită restricțiilor impuse de pandemie. Dacă în mediul rural cetățenii mai pot comunica, se mai pot întâlni la biserică, la diferite evenimente prilejuite de sărbătorile religioase, în orașe înstrăinarea este la ordinea zilei, mai ales pentru persoanele care locuiesc la bloc.

Înstrăinarea românilor s-a înregistrat treptat după “revoluție”, încurajată de migrarea unui segment important din populație, în special tineri. De pildă, în satele de pe Târnava Mică era obiceiul legat de înmormântare: prietenii, rudele, chiar și cunoscuții să ducă la familia celui decedat făină, o găină, ouă pentru pomană. La ora actuală, sunt firme care se ocupă de toate aspectele legate de înmormântare, chiar și de pomană, care, de regulă, se servește sub forma unui meniu, la caserolă. Mai era obiceiul de într-ajutoare, în momentul în care, într-o gospodărie, murea un animal domestic, un cal, o vacă, cetățenii contribuind, benevol, cu o anumită sumă de bani, destinată păgubitului, să-și procure alt animal. Claca, un alt obicei întâlnit frecvent în lumea satului, presupunea participarea unui număr mare de persoane la lucrările de construcții sau în agricultură.

Mai existau obiceiurile legate de nuntă. Doi tineri cu un steag și ploscă cu țuică, chemători, colindau satul cu invitația de a participa la eveniment. Și, în acest caz, se duceau la casa mirelui bucate. Un leac împotriva înstrăinării era cel legat de balurile organizate de tineri, cu un staroste care tocmea muzicanții, se ocupa de organizare. Colindul pe la casele sătenilor este un alt exemplu de prevenire a alienării. În satele săsești de pe Târnave, dar și în Sighișoara, funcționa o comunitate, un fel de organizare, la care participau, cu o anumită cotizație, toți localnicii, iar în momentul când intervenea un eveniment într-o familie, comunitatea suporta toate cheltuielile.

Un rol important în păstrarea legăturilor dintre familii l-a avut nășia. Nașul și nașa devin părinții de suflet ai tinerei familii. Dacă se isca o neînțelegere între fini, nașii interveneau de urgență și, în cele mai multe situații, se așeza împăcarea. Dacă la ora actuală, când numărul de divorțuri a devenit alarmant de mare, s-ar reanaliza rolul nașilor într-o căsnicie, judecătoriile ar fi ocolite.

Alienarea în societatea românească din zilele noastre provoacă multă durere și suferințe la toate categoriile sociale. Fenomenul este tot mai puternic, de la un an la altul, nu numai în perioada pandemiei. Se răcesc relațiile dintre oameni atât la oraș, cât și la sat. Întrebat când vine sfârșitul lumii, Papa Francisc a declarat că atunci când între oameni nu vor mai fi cărări. Iată că, astăzi, am ajuns și eu să trăiesc fenomenul pe care nu l-am înțeles în tinerețe, să constat că se răresc tot mai des cărările dintre oameni, și la noi, într-un capitalism de cumetrie.

 

Lasă un comentariu