Eminescu a fost adesea, și pe bună dreptate, numit Românul total, Românul autentic sau Românul absolut. În același timp, Eminescu este universal. Eminescu este creatorul limbii române moderne și poate fi înțeles, până la capăt, doar prin opera sa de geniu, scrisă până la vârsta de 33 de ani.
Ca poet este sublim, ca prozator este fascinant, iar ca jurnalist ne oferă și ne va oferi întotdeauna o lecție unică de patriotism și de europenitate.
Pentru noi, românii basarabeni, Mihai Eminescu, rămânând unul din sublimii poeți ai lumii, este, de asemenea, un simbol sacru, un stindard, un profet, un învățător, un apostol, un spirit tutelar.
Comemorarea și omagierea lui, la Strasbourg sau la Chișinău, nu este pentru noi doar un simplu exercițiu cultural, ci constituie o probă de demnitate națională, un prilej în plus pentru afirmarea identității și unității noastre spirituale românești.
Ca fiu al Moldovei și ca român, a iubit Basarabia și s-a gândit întotdeauna la ea.
Nu uităm că de la Eminescu încoace existăm cu adevărat ca națiune civilizată, ca Lume Românească, în concertul umanității.
Nu greșesc dacă spun că Eminescu este, în sine și de unul singur, cel mai mare factor cultural românesc. El este și un neprețuit factor geolingvistic și geopolitic.
În ordinea superioară a lucrurilor însă, când vorbim de creșterea și împlinirea națiunii noastre, lui Eminescu îi revine, în istoria română, rolul pe care l-a avut Cuvântul lui Dumnezeu la facerea lumii.
Eminescu este și va fi mereu actual. Geniul lui transcende timpul și geografiile politice în schimbare, fiind unul din marile daruri luate din eternitate și făcute nouă de Bunul Dumnezeu într-un moment istoric foarte potrivit.
Nu-l divinizăm pe Eminescu, și nici nu-l sanctificăm, dar îl recunoaștem ca pe un Om ales al lui Dumnezeu și îl iubim ca pe sufletul nostru, pentru că în el ne regăsim cu toții, cu adevărat.
Fără Eminescu, am fi nu doar mai săraci, ci, pur și simplu, am înceta să mai fim ceea ce suntem datorită lui.
Notă: Text rostit în limba franceză la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, la 15 iunie 1999, în fața membrilor APCE și a corpului diplomatic acreditat la Strasbourg. Recuperat de pe vechiul blog, distrus de persoane din cadrul companiei guvernamentale rusești Sputnik Moldova.
