EMINESCU - ÎNCEPUTUL CONTINUU

În Colecția ȘCOALA ARDELEANĂ DE CRITICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ a apărut, cu prilejul Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie), volumul “Eminescu - începutul continuu” de Irina Petraș.

“Să citești, să recitești marii scriitori înseamnă să te situezi într-un început continuu. Cărțile lor se constituie într-un fond ereditar al culturii române. Literatura română are nenumărate (adică multe și nu toate numărate cum se cuvine!) lucruri bune, care merită inventariate cu o doză de părtinire, venind dinspre apartenență. Limba română, dacă ne e stăpână, cum crede Eminescu, ar trebui să ne ajute să-i iubim performanțele și să știm că literatura a fost dintotdeauna de partea Cititorului - cel care nu obosește să revină asupra textelor, cu o curiozitate mereu proaspătă și cu o bibliotecă tot mai bogată în fundal.

Eminescu e creatorul limbii române moderne și mai este și purtătorul unei aure romantice, fie ea și târzie - dacă ar fi numai atât și tot s-ar putea explica, firesc, locul său în imaginarul românesc. “Eminescu, ca și Goethe pentru germani, este conștiința noastră mai bună” (Constantin Noica). Ca Shakespeare pentru englezi, Dante pentru italieni ori Cervantes pentru spanioli. Toți acoperă sensul evocat de Eminescu al epitetului classicus - “de încredere”.

Opera lor s-a ivit în urma unui uriaș efort de gândire, secondat de imaginație și de căutarea cuvintelor potrivite care să înlesnească deschiderea spre generații succesive de cititori. […]

În 1989, eram bibliograf la Biblioteca Județeană Cluj (încă nu se numea «Octavian Goga»). Cu un an înainte, Editura Dacia îmi ceruse (prin Vasile Rebreanu) o carte despre Eminescu, Creangă și Veronica Micle, pe care s-o lansăm de Centenar. Așa a apărut volumul Un veac de nemurire. Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă. Lucrul febril la carte a fost dublat de participarea mea directă la proiectul fotocopierii Caietelor. Tot atunci s-a ivit și numele pentru lectura clasicilor: începutul continuu.

Întrebarea uimit-obtuză «ce se mai poate spune nou despre clasici?» este descurajată, an de an, de zeci de pagini care, dacă nu prin noutate absolută, se susțin, rezistă, oricum, ca tentative de adăugat, o nuanță inedită corpusului interpretativ. Lectura este aventură a cunoașterii, într-un grad mai înalt, când ea se întâmplă pe un drum bătătorit. Și cea mai măruntă descoperire e o sărbătoare.

Lectura clasicilor este o probă a labirintului, o expediție complicată de recunoaștere. Pășești în rumoarea vocilor anterioare. Cauți, îmbogățit, un interstițiu.

Îți însușești cadența. Vrând, nevrând, calci și pe urme străine - care sunt sau pot deveni ale tale într-o altă organizare a pașilor.

Interstițiile mele se numesc - uneori cu termeni chiar de mine inventați - romantitate, muritudine, androginizare a perspectivei poetice, obsesie noomorfică, trionticitate.

Cartea de acum reia, cu revizuiri și adăugiri, fragmente din tot ce am scris despre Eminescu, de-a lungul celor trei decenii, și recompune o schiță de portret.” (Irina Petraș)

Volumul este disponibil pentru comenzi online atât în format tipărit, cât și sub formă de eBook

 

Lasă un comentariu