VIAȚA, TIMPUL ȘI... INFORMAȚIA

Distribuie pe:

• “Există un fel de război al informațiilor, din care cel mai mult sunt afectați copiii. Ne mirăm că nu ne mai înțelegem cu ei, dar îi lăsăm să petreacă ore în șir în fața mijloacelor moderne de informație, care țin locul părinților, ca pedagogi, și le fură tot timpul, devenind dependenți de acestea. În casa unui creștin intră, cu bună știință, prin televizor și internet, o lume străină a violenței, a desfrâului și a pornografiei, o lume pe care nici noi, cei maturi, nu o putem controla cum se cuvine sau nici nu dorim acest lucru. Suntem, oare, atât de neputincioși încât nu le putem oferi tinerilor alte soluții și alte opțiuni de viață?

***

• “Este timpul acum, până nu este prea târziu, să ne trezim din acest somn și din această amorțire și vrajă a plăcerilor lumii acesteia. Să folosim, cu multă luare aminte, timpul vieții noastre. Sutele și miile de ore pe care le petrecem, noi și copiii noștri, în fața televizorului, ar putea fi altfel valorificate, îmbogățindu-ne prin lectură folositoare, prin viața cât mai aproape de natură, dar, mai ales, prin căutarea celor aflați în boli și suferințe; prin spitale, prin azile, prin orfelinate. Dragostea altruistă, și nu cea egoistă, ne scapă de toate angoasele și neîmplinirile vieții noastre, făcând din noi fii ai lui Dumnezeu și frați ai lui Hristos”.

***

• “Nu trebuie să ne revoltăm pentru viața noastră, tot mai grea, pe care am ajuns să o avem. Toate necazurile nu sunt altceva decât roade ale îndepărtării noastre de Dumnezeu, ale încrederii pe care ne-am pus-o în confortul și plăcerile trupești ale lumii acesteia. Creștinismul nostru formal e cauza a tot răul ce vine asupra noastră. Nu punem în lucrarea noastră zilnică și nu folosim ceea ce Dumnezeu ne-a dat, nu dorim darurile sale scumpe, ci ne alipim de bunurile și plăcerile trecătoare ale acestei lumi, de necinste, de răutate, de invidie și egoism, de neîncredere, non-virtuți, care intoxică societatea noastră și, inclusiv, pe fiecare dintre noi”. (Mitropolitul Ardealului Laurențiu Streza - Fragmente din pastoralele de Sf. Paști și Nașterea Domnului).

Mitropolit dr. Laurențiu Streza (1947 - ), este arhiepiscop ortodox de Sibiu și mitropolit al Ardealului, precum și specialist în liturgică. După clasele elementare din satul natal Sâmbăta de Sus, urmează Colegiul Național “Radu Negru” din Făgăraș. Între anii 1965-1969, a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, după care a obținut diploma de licență în teologie. S-a căsătorit cu Eugenia Stanciu și au avut împreună cinci copii. A fost hirotonit pe seama parohiei Lisa. Între 1970-1973, a urmat cursurile de doctorat în teologie la Institutul Teologic București, la Secția Practică, specialitatea principală Liturgică, Pastorală și Artă creștină. În 1975, susține examenul de admisibilitate, pe care-l promovează cu media 9,50. Din 1976 devine duhovnicul studenților de la Institutul Teologic Universitar din Sibiu și asistent șa Secția Practică. Suplinește acum lectoratul de limba greacă și lectoratul de limba franceză. În 1982, pleacă la studii în străinătate, la Institutul Ecumenic din Bossey, Elveția. Continuă studiile în Elveția, cu o specializare în domeniul liturgicii, la Facultatea de Teologie Catolică a Universității din Fribourg. Se întoarce în țară și își susține doctoratul în teologie, la Institutul Teologic Universitar București, cu teza: Botezul în diferite rituri liturgice creștine, sub îndrumarea profesorului Ene Braniște. În anul 1987, devine profesor titular la disciplinele Liturgică, Pastorală și Artă creștină și îndrumător de doctorat. Sub mitropolitul Antonie Plămădeală, ajunge consilier economic. Din anul 1992, este membru al Asociației Internaționale “Sociates Liturgica”, cu sediul la Toronto (Canada) și Trier (Germania). În anul 1996, după decesul episcopului Emilian Birdaș, este ales de sinodul BOR episcop al Caransebeșului, iar în anul 2005 este ales în funcția de arhiepiscop al Sibiului și mitropolit ortodox al Ardealului, fiind înscăunat de patriarhul Teoctist.

P.S. Dimitrie Bolintineanu (1819-1872), poet, diplomat, om politic român din generația de la 1848: “O NAȚIUNE” trebuie să facă sacrificii pentru interesele generale ale țării, să iubească trecutul, istoria, gloria sa, limba, neatârnarea sa, și să lucreze pentru viitor. “NAȚIUNEA” este poporul și toate clasele care o compun împreună, care trăiesc sub aceleași legi, cu aceeași limbă și obiceiuri”.

 

Lasă un comentariu