“Marele Voievod al Poeziei române, Mihai Eminescu, a descălecat la Cernăuți - în orașul de scaun al Bucovinei - gură de rai, poetizată cu atâta pasiune și dor nemărginit în cartea-i veșniciei! Născut sub razele Luceafărului, care din copilărie l-a împrietenit cu muzele, Eminescu a avut fericitul prilej de a se trezi în sânul unui plai, căruia Cel de Sus i-a hărăzit să-i inspire pe mulți poeți ce au cântat atât de duios și înaripat în diferite graiuri”. (Constantin POPOVICI)
COLIND PENTRU EMINESCU
Miez-de-Ghenar
Fulguie rar,
Aeru-i dalb de colinde.
Sus, în tării,
În veșnicii
Stea de-nviere s-aprinde.
Din focu-i sfânt
Către pământ
Doi ochi de vis se ivescu,
Fruntea de domn
Peste nesomn
A lui Mihai Eminescu.
Raza-i de dor
Tremurător
Arde-n văpăi peste lume,
Suflet și grai,
Gura de rai
Au un părinte și-un nume.
Zodia-i grea
De om și stea
Cheamă prin vremi și ne-adună:
Codrii cu brazi,
Ieri și cu azi,
Neamul cu doina-mpreună.
Oi, lerui-ler,
Până la cer
Aeru-i dalb de colinde.
Iarăși și iar
Miez-de-Ghenar
Stea de-nviere aprinde.
ARCADIE SUCEVEANU (“Libertatea Cuvântului”, Cernăuți)
