RÂNDURI DESPRE LUCEAFĂR - CĂTRE ANIVERSAREA A 171-A A NAȘTERII LUI MIHAI EMINESCU

“Marele Voievod al Poeziei române, Mihai Eminescu, a descălecat la Cernăuți - în orașul de scaun al Bucovinei - gură de rai, poetizată cu atâta pasiune și dor nemărginit în cartea-i veșniciei! Născut sub razele Luceafărului, care din copilărie l-a împrietenit cu muzele, Eminescu a avut fericitul prilej de a se trezi în sânul unui plai, căruia Cel de Sus i-a hărăzit să-i inspire pe mulți poeți ce au cântat atât de duios și înaripat în diferite graiuri”. (Constantin POPOVICI)

 

COLIND PENTRU EMINESCU

Miez-de-Ghenar

Fulguie rar,

Aeru-i dalb de colinde.

Sus, în tării,

În veșnicii

Stea de-nviere s-aprinde.

Din focu-i sfânt

Către pământ

Doi ochi de vis se ivescu,

Fruntea de domn

Peste nesomn

A lui Mihai Eminescu.

Raza-i de dor

Tremurător

Arde-n văpăi peste lume,

Suflet și grai,

Gura de rai

Au un părinte și-un nume.

Zodia-i grea

De om și stea

Cheamă prin vremi și ne-adună:

Codrii cu brazi,

Ieri și cu azi,

Neamul cu doina-mpreună.

Oi, lerui-ler,

Până la cer

Aeru-i dalb de colinde.

Iarăși și iar

Miez-de-Ghenar

Stea de-nviere aprinde.

ARCADIE SUCEVEANU (“Libertatea Cuvântului”, Cernăuți)

Lasă un comentariu