RECUNOȘTINȚĂ ȘI RESPECT,PATRIOȚILOR MUREȘENI!

Motto: “Nu fiți răi și nerecunoscători, către muma noastră patrie; întindeți-i o mână de scăpare, căci cel ce nu cunoaște pe mumă-sa și se depărtează de la sânul ei, acela nenorocit va fi și chinuit va fi sufletul lui".

Gheorghe Magheru (1802-1880), ministru de finanțe, vătaf al județului Romanați, comandant în oastea lui Tudor Vladimirescu și în războiul ruso-turc din 1828-1829.

Poporul nostru românesc, din străfundurile sale istorice, a fost nevoit să treacă prin tot felul de încercări; unele mai grele, altele mai ușoare, iar unele de-a dreptul devastatoare. A fost voia Supremului Creator, Dumnezeu Tatăl nostru cel Ceresc, iar el, Poporul nostru, trebuia să i se supună, după cum i se supune tot ce mișcă sub Soare. Că vrem, că nu vrem, acesta este purul adevăr. A gândi altfel este libera alegere a fiecăruia, numai că supunându-ne științei trebuie să demonstrăm orice afirmație, ceea ce este greu și nu este la îndemâna oricui. N-au putut face cei din vechime o astfel de demonstrație, iar, astăzi, când totul nu mai există într-o ordine și disciplină în întregul sistem existențial, când peste tot tronează haosul și confuzia, și nimic nu a mai rămas în picioare, Dumnezeu vine, încă o dată, să ne spună că El este “Alfa și Omega", “Cel ce a fost, Cel ce este și Cel ce va fi până la sfârșitul veacurilor"! Nu putem face nimic fără de Dumnezeu; ne mișcăm între începutul și sfârșitul Său. Singura “greșeală" a lui Dumnezeu, după cum spun unii “gânditori", este că ne-a lăsat “liberul arbitru", și atunci facem fiecare după cum “ne taie capul" și nu după înțelepciunea lui Dumnezeu. În acest caz, să nu-L mai găsim “Țap ispășitor" pe Dumnezeu Creatorul, ci să ne uităm în propria noastră ogradă, să ne vedem bârna din ochiul nostru, după cum spune Sfânta Scriptură. În acest început și sfârșit dumnezeiesc, se mișcă și dragul nostru Popor, cu o existență de peste 6.000 de ani, dacă mergem înspre Tărtăria și acele izvoare atât de puternice care, din păcate, sunt neglijate total de aceia care ar trebui să fie cu adevărat “cercetători" și nu “pescuitori în ape tulburi".

Sub primul rege Burebista și marele preot Deceneu, ne-am făcut o intrare tumultoasă în istoria lumii. Mai târziu, pofta unora a făcut ca strămoșii noștri să-și depună primele ofrande pe altarul pământului străbun și natal.

Trecut-au peste noi popoarele migratoare: hunii, avarii, gepizii, mai apoi romanii, dar noi am rămas tot la “casa noastră", chiar dacă “familia" s-a mai împuținat. Trecut-au regimurile totalitare pe care nici nu merită să le mai amintim și, totuși noi suntem aici, la casa noastră, a înaintașilor noștri, a moșilor și strămoșilor noștri, care peste tot și-au lăsat urmele jertfelnice, ca noi, cei de astăzi, să fim liberi și mult mai altfel decât ei. Numai că astăzi ne batem uneori joc, prin uitare și nesimțire, de jertfa lor. Nu se poate generaliza acest lucru, dar în mare parte așa este. Din începuturile sale, poporul nostru și-a ridicat, pe altarul jertfelniciei, milioane și milioane de adevărați martiri, eroi, luptători. Panoplia acestora, începând de la primii traco-geto-daci, continuând prin istoria milenară până în zilele noastre, cele ale “eroilor și martirilor" de la Revoluția din 1989, se completează cu unele figuri devenite istorice datorită jertfei lor sau dragostei de Popor și de Ardeal, și care au încercat să fie în fruntea noastră, prin vorbe și fapte. Aici vorbim la acest “ceas din timp" de cei patru mureșeni care, prin faptele lor, sunt deja “istorie": Radu Ceontea, Mihăilă Cofar, Frandeș Simion și poetul, scriitorul, omul de cultură, patriotul adevărat, Lazăr Lădariu.

Istoricul Nicolae Iorga spunea: “Erou este «și acela» care și-a făcut datoria sa, cum nimeni altul n-ar fi fost în stare să facă și care a pregătit astfel și pe alții pentru a face ca dânsul". În acest caz, avem eroi medici, profesori, preoți, țărani, muncitori, oamenii de cultură și artă, oameni din toate ramurile de activitate. Cu toții își au locul binemeritat în panoplia eroilor, martirilor, luptătorilor și a cinstei românești.

Astfel de eroi se numesc și aceia care, din preaplinul dragostei lor, au făcut că cei patru mureșeni ai noștri să primească o cinste deosebită. Cu respect vă anunțăm că, din “dania dragostei" frățiilor voastre, busturile lui Radu Ceontea și Lazăr Lădaru au intrat în panoplia celor 36 de personalități ale neamului nostru de la Mănăstirea “Sf. Mina" din orașul Sărmașu. Urmează, pe mai departe, a se lucra la busturile lui Mihăilă Cofar și Frandeș Simion, dacă se vor găsi astfel și “altfel de eroi" care să-și facă datoria lor pe deplin, după spusele marelui istoric Iorga. Inițiatorii acestui gest patriotic mureșean, reprezentanți ai cotidianului “Cuvântului liber", dimpreună cu cei care suntem implicați în acest măreț program istoric și social, vă mulțumim, Dumnezeu să vă binecuvânteze, iar “obolul" dvs. să vi-l dea Domnul împătrit, după cum spune Sf. Scriptură.

Barbu Ștefănescu Delavrancea spunea odinioară: “Asemenea oameni («eroi» din toate păturile sociale) mențin caracterul național, caracterizează epocile și le leagă între ele, întregind istoria și preparând desfășurarea ei".

În aceste momente dificile, prin care trece omenirea și țara noastră, avem nevoie de tot mai mulți astfel de “eroi"...

Alăturat, vă prezentăm cum arată locul panopliei unde își vor găsi cinstea binemeritată concitadinii noștri!

 

Cu respect și considerație,

PĂRINTELE ILIE

Lasă un comentariu