DE LA EMINESCU LA ZIUA CULTURII NAȚIONALE

Distribuie pe:

Ziua de 15 ianuarie, ziua în care vedea lumina zilei, în 1850, la Botoșani, Luceafărul poeziei românești, este Ziua Culturii Române, care, în fiecare an, este sărbătorită pe întreg spațiul românesc, cu mare bucurie, emoție, nostalgie. Sărbătorind nașterea poetului-nepereche, sărbătorim, în ansamblu, cultura română, aniversăm pe cel care a dat sens poeziei românești, învăluind-o, în stilul său unic, în frumusețea și sublimul cuvântului românesc. Mihai Eminescu, perla neprețuită a literaturii române este, în același timp, chipul ideal al creatorului liric în literatura universală.

Cu siguranță, ziua de 15 ianuarie este reprezentativă pentru întreaga cultură românească, însă în centrul atenției rămâne mereu personalitatea de neegalat a poetului Mihai Eminescu, cel care a ridicat literatura română pe cele mai înalte culmi. ,,Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea" - notă Ibrăileanu în unul din cele mai strălucite studii ale sale asupra marelui scriitor.

Dincolo de talentul său uluitor, ceea ce face din Eminescu una din personalitățile creatoare cele mai de seamă ale lumii, este tocmai imensitatea universului său lăuntric, în care descoperim arzătoarele, sfâșietoarele frământări ale veșnic nepotolitei sale conștiințe umane și artistice, totdeauna în căutarea adevărului, totdeauna în căutarea cuvântului ce poate exprima, în chipul cel mai exact, acest adevăr. Din frământările, din căutările acestei personalități unice au izvorât, în cadrul societății neînțelegătoare pe care a străbătut-o și cu care s-a ciocnit în mod tragic, marile sale contradicții, dar și acea bogăție lăuntrică fără pereche: vastitatea și diversitatea planurilor aflate pe șantierul său creator, închegându-se într-o largă unitate ce sporesc operei sale în ansamblu, gândirii sale, artei sale, deopotrivă adâncimea, înălțimea, lărgimea orizonturilor și perspectiva asupra muncii în vederea desăvârșirii artistice.

Un domeniu din activitatea scriitoricească a lui Mihai Eminescu, mai puțin cunoscut cititorilor neavizați, dar în care marele poet și-a găsit mai totdeauna o valoroasă și atractivă sursă de inspirație, cu variate mijloace și procedee de superioară exprimare artistică în opera sa literară, îndeosebi în poezie, este cel religios-bisericesc. De aici, ca dintr-un scump tezaur, și-a scos el o bogată și substanțială încărcătură ideatică și inegalabile frumuseți expresive de grai românesc, cărora, prelucrându-le cu măiestrie de neîntrecut artizan, le-a dat conținut și forme proprii în marea lui creație literară. Cu capacitatea sa genială de gândire și cuprindere, cu puterea sa de înțelegere și intuire, cu fecunda sa imaginație, cu talentul poetic superior, Eminescu a ridicat factorul religios-bisericesc, ca factor de referință și expresie literar-artistică, la cote neatinse până azi.

Mihai Eminescu este poetul român care nu poate fi egalat și, în același timp, face parte din galeria celor mai mari oameni de cultură din literatura universală. Prin el, poezia românească a urcat pe cele mai înalte culmi. Genialitatea și talentul artistic deosebit l-au așezat pe un loc demn în rândul celor mai mari poeți ai umanității.

Lasă un comentariu