ANUL 2021 ÎN AGRICULTURA MUREȘEANĂ ,,NU ȘTIU CÂND VOR AJUNGE FERMIERII ROMÂNI, MICI SAU MARI, SĂ CONȘTIENTIZEZE IMPORTANȚA ASOCIERII”

Interlocutor - dr. ing. Mihai Tomșa

- Cum a fost anul 2021 pentru agricultura mureșeană?

- A fost un an bun pentru agricultorii din județul Mureș, dar și pentru cei din Ardeal. Fenomenul confirmă faptul că atunci când este secetă în sudul țării și Moldova, la noi avem condiții favorabile pentru culturile agricole, fiindcă factorul limitat în creșterea plantelor este lumina și căldura din primăvară și vară. Producțiile obținute au fost remarcabile: la porumb, 10-12 tone la hectar, la sfeclă de zahăr, până la 70 de tone la hectar, la grâu de toamnă, 5.000 kg la hectar. Înghețul târziu din primăvară a afectat producțiile din pomicultură și legumicultură, însă a fost un an foarte bun pentru viticultură. Zootehnia a înregistrat rezultate sub nivelul posibilităților.

- De ani de zile se tot discută despre necesitatea unor centre de combaterea grindinei, și la noi în județ. Nu s-a întreprins nimic în acest domeniu?

- De când se fac măsurători meteorologice, s-a constatat că grindina afectează culturile agricole pe același culoar. Prin urmare, în zonele unde bate grindina nu trebuie să se înființeze culturi agricole perene, iar stațiile antigrindină să fie amplasate în zonele cu culturi valoroase: pomi, viță de vie, hamei. Aceste stații trebuie exploatate de un personal cu înaltă calificare, deoarece rachetele trebuie să explodeze în interiorul zonei de formare a grindinei, mai sus sau mai jos efectul de protecție nu mai are loc. Nu știu când vor funcționa aceste stații, oricum, autoritățile locale trebuie să intervină pentru urgentarea lor.

- O altă nerealizare din anul trecut este legată de tergiversarea înființării Camerelor agricole. De ce credeți că guvernanții, indiferent de culoarea politică, se feresc de aceste camere?

- De mulți ani se tot vorbește de aceste camere agricole, dar dacă întrebi un politician ce înțelege prin cameră agricolă, rămâi uimit de ce răspunsuri vei primi. Mulți dintre ei habar nu au pe ce lume trăiesc. Consider că urgent trebuie stabilit care este scopul acestor camere, statutul lor și cum pot promova politica agrară. Mă întreb dacă vor mai exista direcții agricole, fiindcă toate domeniile de activitate la nivel de județ, respectiv silvicultura, sănătatea, APIA etc. sunt reprezentate prin direcții prin care se face legătura cu administrația centrală. Aceste clarificări trebuie stabilite de politicieni împreună cu reprezentanții fermierilor, pentru a se pune capăt haosului din agricultura României. Poate că cea mai gravă problemă care se așteaptă să fie rezolvată, prin aceste camere, este legată de valorificarea producției agricole. Dacă în ultimii ani s-au înregistrat aspecte formidabile în domeniul producției vegetale, datorită comasării terenului agricol și subvențiilor acordate prin APIA, nu s-a întreprins nimic în domeniul valorificării, sector rămas la cheremul samsarilor. Avem nevoie de depozite mari, zonale, unde să se colecteze și depoziteze producția agricolă în vederea prelucrării în țară. Am avut baze de recepție a cerealelor, depozite de legume și fructe, fabrici de conserve, unde producția internă se prelucra, dar, după revoluție, toate s-au distrus.

- Un alt aspect despre care se discută este organizarea producătorilor agricoli în cooperative, asociații profesionale. Nici la acest capitol nu s-a realizat prea mare lucru.

- Sunt foarte necesare, nu numai pentru valorificare, dar și pentru promovarea unei agriculturi moderne, intensive. Trebuie să vedem modelul din țările Uniunii Europene și să-l adaptăm la noi. În 1990 am vizitat Franța, într-o zonă viticolă unde erau o mulțime de asociații profesionale. M-a șocat în mod deosebit, faptul că fiecare asociație avea statutul ei, diferit de celelalte. Unele asociații funcționau de 120 de ani și fermierii erau mulțumiți de organizare. Nu știu când vor ajunge fermierii români, mici sau mari, să conștientizeze importanța asocierii.

- Aș vrea să comentăm puțin un aspect mai delicat, să nu-i spun rușinos. De când România a devenit o colonie a Occidentului, o piață de desfacere pentru produsele alimentare din import, comercializate prin multitudinea de multinaționale?

- Se spune că 70 la sută din hrana românului provine din import. Culmea ironiei, o mare parte din materia primă folosită la obținerea acestor produse este originară din România. Un paradox strigător la cer, în stare să provoace sărăcie lucie în țară, prin îndatorarea Guvernului la împrumuturi pentru salarii, pensii etc. Mă deranjează enorm că politicienii ajunși la putere nu vorbesc aproape deloc despre șansa agriculturii de a salva România. Fel de fel de discuții sterile, fără concretizare în acțiuni. Vreau să spun, chiar dacă deranjează, că cel mai bun ministru al agriculturii, din ultimii treizeci de ani, a fost ing. Petre Daea. Domnia sa a stabilit o strategie de dezvoltare pe o perioadă îndelungată. Din păcate, mulți l-au luat în derâdere. Dacă le spui astăzi politicienilor din coaliție despre un program de dezvoltare în agricultură, pe mai mulți ani, ți se reproșează că ești nostalgic după perioada cincinalelor. România este un mare producător de grâu pentru panificație. Exportă grâu și importă mii de tone de pâine, aluat congelat sau făină din Ungaria. Importăm 60 la sută din consumul intern de carne de porc și preparate din carne, vezi Doamne, la noi a fost importată și pesta porcină. Producem floarea soarelui și soia, dar importăm ulei. Importăm lapte din Ungaria și Polonia. Relansarea industriei alimentare din România reprezintă păstrarea în țară a belșugului din agricultură. Județul Mureș a fost și rămâne fruntea agriculturii din România, de aceea aștept din partea parlamentarilor mureșeni o implicare mai mare în elaborarea strategiilor de dezvoltare și a legislației în domeniul agricol și industria alimentară. Le stau la dispoziție cu o experiență de 57 de ani în agricultura mureșeană.

 

Lasă un comentariu