UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – SĂRBĂTORITĂ ÎN BISERICA ,,SFINȚII APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL” DIN LUDUȘ

După slujba Sfintei Liturghii din ziua de 24 ianuarie, care s-a desfășurat în condiții restrictive, conform dispozițiilor legale, din  cauza acestei neîndurătoare și perseverente pandemii, am avut surpriza continuării altei slujbe, dedicată sărbătorii naționale a 162 de ani de la Unirea Principatelor Muntenia și Moldova. Această slujbă solemnă de TE DEUM a fost oficiată de părintele protopop LUCIAN VOȘLOBAN și preotul paroh CONSTANTIN SAVU în fața altarului, având ca decor steagul celor 3 culori, întins pe o masă cu lumânări. Încărcată de evenimente istorice, petrecute în timpul scurtei domnii a lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1859, când cele 2 principate

au primit numele de ROMÂNIA, este prezentată ca semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu, pentru darul unității naționale, un vis obținut cu multe jertfe și eforturi spirituale și materiale ale poporului român. La finalul slujbei, cei 2 preoți au intonate, cu vocile lor puternice și armonioase, de mai multe ori, ,,La mulți ani!”, moment emoționant care a ridicat în picioare enoriașii prezenți, ce au ținut isonul, după măștile ce ne acopereau fețele.

A urmat apoi predica zilei, după citirea ,,Evangheliei orbului” Bartimeu, care și-a recăpătat vederea prin minunea săvârșită de Iisus Hristos la ieșirea din Ierihon, în fața unei mari mulțimi de oameni. Părintele protopop ne-a uimit cu discursul plin de detalii ale acelor vremuri îndepărtate, fiind înzestrat cu o mare cultură religioasă (și nu numai), având o prezentare impecabilă, caldă și explicativă pentru enoriașii acestei urbe de pe Mureș. Și ca să-l citez cu o concluzie a predicii a spus: ,,Din pericopa evanghelică de ieri învățăm de la orbul Bartimeu, aflat la marginea drumului din Ierihon, valoarea insistenței și perseverenței în rugăciune, spre împlinirea acesteia prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu”.

O altă lecție profundă a istoriei, punctată în învățăminte demne de luat în seamă, mai ales în zilele noastre, atât de agresive și controversate. E o mare plăcere să asculți un maestru al cuvântului duhovnicesc, care găsește argumente ale istoriei din timpul vieții lui Iisus, pe care le așează cu dibăcie peste istoria zilelor noastre. Cine are urechi, să audă! Și toate acestea, cu multă dăruire și căldură sufletească, ce face ca sufletul ascultătorilor să tresalte de o emoție binecuvântată, prin descoperirea acestor bogății duhovnicești, de care avem atâta nevoie în zilele noastre. Vă mulțumim părinte protopop pentru darurile spirituale împărtășite cu noi!

Iar ca încheiere, merită să menționez prezența unei cărți surprinzătoare ,,TÂLCUIREA LUCEAFĂRULUI”, scrisă de preotul MARCU, la 100 de ani de la publicarea poemului Luceafărul (1983).

Lasă un comentariu