Într-o zi de septembrie 1999, pastorul Tuy Seng și-a propus să pătrundă în nordul Cambodgiei pentru a duce Evanghelia celor de acolo. Provincia respectivă, numită Kampong-Thom, este un ținut bântuit de spiritism și budism, fără picior de creștin. După mai multe zile, când pastorul a ajuns într-un sătuc, țăranii s-au strâns entuziasmați, cu mic, cu mare, ca să asculte despre Iisus. Uimit de atitudinea lor neașteptată, pastorul i-a întrebat: “Cum de sunteți atât de deosebiți față de locuitorii celorlalte sate”? Atunci, o femeie în vârstă a pășit înainte, a făcut o plecăciune, a apucat mâna lui Seng și a zis: “Te-am așteptat 20 de ani”. Apoi a povestit cum în 1979, pe când bandele de Khmeri Roșii epurau Cambodgia, au venit în satul lor hotărâți să-i extermine pe toți cei cu origini Vietnameze. I-a adunat pe toți țăranii și i-au forțat să-și sape mormintele, ca să-i îngroape de vii. Toți plângeau. Unii strigau la Buda, alții strigau la spiritele străbunilor. Una dintre femei, amintindu-și de o istorie povestită de bunica ei, a început să strige la “Dumnezeul atârnat pe cruce”. Gândea că, dacă acest Dumnezeu a cunoscut suferința, cu siguranță că le va veni în ajutor. Deodată, strigătul ei singular a fost preluat de alții și a devenit o invocație generală. Întreg satul a început să strige la Dumnezeul care a suferit pe cruce. Treptat, în timp ce erau cu fețele spre groapa comună, vaietul lor s-a potolit. O liniște ciudată se lăsă în atmosfera umedă de junglă. Încet, unii și-au întors capul spre cotropitorii lor ca să descopere că toți dispăruseră.
De atunci, sătenii au tot așteptat să vină cineva care să le împărtășească sfârșitul povestirii.
