* “Numai un Dumnezeu conștient poate prețui pe om și numai un om conștient poate prețui pe Dumnezeu. Numai conștiința lui Dumnezeu poate întemeia iubirea față de om și numai conștiința omului poate întemeia voința de veșnicie a omului și de înaintarea în lumina infinită și eternă a lui Dumnezeu”.
***
* “Rugăciunea îl eliberează pe om, îl degajă de natura exterioară și de sine însuși. În acest fel, ea ține sufletul deschis către Dumnezeu, ca Persoană. Cel ce nu se roagă rămâne rob, închis în mecanismul complex al naturii exterioare și al înclinațiilor patimilor sale, care îl domină pe om mai mult decât o face natura”.
***
* “Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea unește la maxim persoanele umane, fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenței. Iubirea este singura putere prin care sufletul învinge moartea. Ea este sursa tuturor formelor de bine”.
Părintele Dumitru Stăniloaie (1903-1993), a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor și ziarist român. Este considerat unul dintre autoritățile proeminente ale teologiei europene din secolul XX și cel mai mare teolog român. A lucrat 45 de ani la traducerea lucrării “Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii” (în douăsprezece volume). Membru titular al Academiei Române. A făcut studiile secundare la liceul “Andrei Șaguna” din Brașov, iar cele superioare la Facultatea de Litere din București, continuând apoi cu Facultatea de Teologie din Cernăuți, unde și-a luat și doctoratul în anul 1928. Mitropolitul Nicolae Bălan l-a trimis la Facultățile de Teologie din Atena, München și Berlin pentru a se specializa în Dogmatică și Istorie bisericească și să facă călătorii de studii și documentare la Paris și Belgrad. În anul 1935 îl găsim profesor universitar titular la Academia teologică “Andreeană”. În anul 1936 a fost numit rector al acestei renumite instituții. În 1940 este protopop stavrofor și ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului. Pleacă, prin transfer, la Facultatea de Teologie din București în anul 1947 și încadrat profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică. Este închis la Aiud, din anul 1959 până în anul 1963, după care Sfântul Sinod îl numește în diferite funcții. În 1968 este invitat la Freiburg, Heidelberg, Oxford pentru a susține diferite conferințe. Este numit “Doctor Honoris Causa” al Institutului ortodox Saint Serge din Paris, apoi al unor Universități din Atena, București și alte orașe, și premiat la Londra cu dinstincția “Crucea Sf. Augustin” pentru merite teologice și creștinești. Membru corespondent al Academiei Române din 1990. Opera este una complexă: Lucrări teologice, Lucrări istorice și Colecția Opere complete.
Autor de citate:
- “Timpul înseamnă pentru Dumnezeu durata așteptării între bătaia Sa la poartă și fapta noastră de a deschide”.
- “A fi chip al lui Dumnezeu înseamnă a fi partener de dialog cu Dumnezeu”.
- “Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar NU este infinit în sine. Devine infinit în legătura cu Dumnezeu”.
P.S. MIHAIL SADOVEANU (1880-1961), povestitor, nuvelist, romancier, academician, scriitor, publicist și om politic: “Valoarea morală a omului e în raport cu facultatea de a iubi. “Zadarnic sunt toate celelalte, în afară de iubire”. Poți să fii cu pieptul înstelat ca un firmament; poți stăpâni bogăție, avantaj pe care-l are un prost asupra unui om de talent; poți să pui să se strămute soba mai înapoi, pentru că te dogorește focul în fotoliul pe care șezi; “toate sunt zadarnice, dacă valul care te-a zvârlit la țărm s-a întors înapoi tulbure”.
