UN PLUS DE ADEVĂR ÎN PRIVINȚA PATINOARULUI ARTIFICIAL, ACOPERIT, DE LA TÂRGU-MUREȘ

Să nu uităm niciodată, în speță târgumureșenii, că municipiul Târgu-Mureș, cu zeci de ani în urmă, a avut o echipă în divizia națională de hochei pe gheață. A avut și patinatori de viteză și patinatori artistici, care au ajuns la performanțe notabile. Este adevărat că, la acea vreme, sporturile din sezonul hibernal se făceau pe terenuri naturale. Având în vedere climatul mai blând din județul Mureș, practicarea sporturilor de iarnă a fost mai limitată, în timp, aici.

INCURSIUNE ÎN TRECUT

Tatăl meu, ing. Emil Conțiu, fiind inginer minier, a fost repartizat în ultima perioadă la minele de la Bălan, județul Harghita, apoi la Trustul Minier Miercurea-Ciuc și, după desființarea trustului, din nou la Bălan. Noi locuiam la Miercurea-Ciuc. În acest mic orășel, care prin anii de după 1960, nu număra mai mult de 16.000 de locuitori, împreună cu satele suburbane din Șumuleu, Toplița-sat și Jigodin, persista și încă mai persistă mentalitatea cum că un bărbat, nu este bărbat dacă nu joacă hochei pe gheață. La Miercurea-Ciuc aveai gheață naturală de la începutul lunii noiembrie și până la sfârșitul lui aprilie. Nu era numai hocheiul pe gheață în vogă, la acea vreme, ci și patinajul viteză și cel artistic. Astfel încât, am început și eu să patinez de la vârsta de patru ani, apoi să mânuiesc crosa și pucul, apoi, când eram în clasa a IV-a, am intrat în echipa de hochei a piticilor, ulterior, la Școala Sportivă Miercurea-Ciuc, ca extremă sau fundaș stânga. Îl aveam ca antrenor pe Antal Zsombor, care era și profesorul nostru de sport de la școală, fost hocheist și el la „Avântul" Miercurea-Ciuc, divizionară A. Miercurea-Ciuc mai avea echipa „Voința", divizionară B în campionatul național de hochei. Pentru cei care ar fi tentați să minimalizeze performanțele Școlii Sportive Miercurea-Ciuc, precizez faptul că, fiind cu colegii de echipă la sfârșitul clasei a VIII-a, înainte de examenul de admitere la liceu, echipa a participat la un turneu de hochei pe gheață la București, pe Stadionul „Floreasca". După ce echipa noastră a învins toate adversarele, finala s-a jucat cu echipa de tineret „Steaua" București, finală pe care am câștigat-o cu scorul de 3-1. Performanța a dat undă verde echipei Școala Sportivă Miercurea-Ciuc, să intre în Divizia Națională B. Ținând cont de aceste performanțe ale ciucanilor, privind sporturile pe gheață, să vedem ce a fost cu patinoarul artificial din Miercurea-Ciuc.

PATINOAR ARTIFICIAL, ACOPERIT, LA MIERCUREA-CIUC

La acea vreme, organizația administrativ-teritorială a țării era după modelul rusesc, în raioane și regiuni. La acea vreme, locuiam la Miercurea-Ciuc, raionul Ciuc, Regiunea Mureș Autonomă Maghiară. Tatăl meu, la acea vreme, era și președintele secției de motocros, iar în secția raională de sport, nu mai rețin ce funcție a mai deținut, cert este că a trebuit să meargă în delegație la regiune, la Târgu-Mureș. Întors din delegație, ne-a adus la cunoștință, în familie, că a reușit o mare realizare pentru Miercurea-Ciuc, apoi ne-a relatat. La ședința care s-a ținut la Târgu-Mureș s-a adus la cunoștință faptul că prin Ministerul Sporturilor va fi alocată suma necesară pentru a se construi un patinoar artificial la Târgu-Mureș. Tatăl meu a obiectat, afirmând că, comparativ cu cele două orașe, Târgu-Mureș avea performanțe modeste în sporturile de iarnă, față de Miercurea-Ciuc. Drept consecință, dacă este cazul să se construiască un patinoar acoperit, acela va trebui construit, cu prioritate, la Miercurea-Ciuc, de vreme ce majoritatea componenților echipei naționale a României la hochei pe gheață sunt ciucani. Ca urmare, investiția s-a făcut la Miercurea-Ciuc, oraș care, din anul 1970, are patinoar acoperit, cu circa 2.000 de locuri în tribună, stadion denumit „Vakar Lajos". Dar să nu-i uităm pe frații Szabo, ciucani care au evoluat la Steaua București și în echipa națională de hochei pe gheață, nici pe Varga Dezso, tot acolo, și mulți alții.

PATINOARUL ARTIFICIAL, ACOPERIT, DIN TÂRGU-MUREȘ

Patinoarul artificial, acoperit, din Târgu-Mureș, este încă doar o promisiune. Din datele comunicate, în luna februarie a anului 2019, aflăm câteva lucruri interesante: acel stadion care urma să găzduiască competiții internaționale, cu circa 2.000 de locuri în tribună, a fost început în anul 2008 și în același an ar fi trebuit finalizat; pe parcurs, s-au investit, în cele patru vânturi bani, fără folos; se caută trecerea stadionului de la S.C.Mureșul la municipalitate. Până vă hotărâți să găsiți o finalizare a acestui proiect, riscați să năvălească hocheiștii cu crosele pe voi. Va fi jale. Până atunci, ne fâțâim pe improvizațiile Primăriei pe terenuri, fie în Parcul Municipal, fie în Cetatea Medievală, fie în Piața Teatrului...

 

Lasă un comentariu